Blog

5 minute - Timp de citire (986 cuvinte)
orasul-de-15-minute
4
  31-08-2023
  2277
  0

Orașul de 15 minute – țarc sau mobilitate urbană?

Se întețesc disputele pe marginea conceptului orașului de 15 minute. Raționalii care nu cred în „teoria conspirației” subliniază că este un simplu concept de organizare administrativă menit să crească mobilitatea urbană astfel încât, într-un interval de aproximativ 15 minute de mers pe jos, să poți avea la dispoziție toate cele necesare traiului – școli, supermaketuri, unități sanitare și așa mai departe. 

Pe de altă parte, „conspiraționiștii” avertizează că ne aflăm în fața unui concept pervertit care nu mai are nicio legătură cu cel original, de organizare administrativă, ci ar fi menit ca, în timp, să transforme aceste „sectoare de 15 minute” în reale țarcuri pentru locuitorii lor. Absența necesității de a ieși din sectorul tău se va transforma în imposibilitatea fizică de a părăsi sectorul fără un motiv bine determinat și, probabil, autorizat. Altfel spus, sub pretext de „sporire a mobilității urbane” se va eradica libertatea de mișcare. Sigur că nimeni nu își imaginează existența fizică a unor ziduri ci doar un control total exercitat prin intermediul tehnologiei.

O altă variantă vehiculată este că „reglajul” pe sectoare se va face în baza prețurilor proprietăților. Într-un sector bun, cu școli bune, spitale de ultimă generație etc, prețul unei proprietăți va fi inaccesibil majorității copleșitoare a populației. Iar acolo unde prețul va fi accesibil, serviciile vor fi de o calitate net inferioară. E plauzibil? Hai să vedem!

E un subiect interesant, motiv pentru care mi-am propus să reflectez puțin asupra lui, mai exact asupra raționamentelor care duc la diferitele viziuni asupra conceptului. Nu mi-am propus să răspund întrebării din titlu ci doar să descâlcesc puțin limbajul și să adresez întrebări relevante. Răspunsul concret la întrebarea din titlu ține de intenția celui care implementează proiectul, adică de buna sau reaua sa credință, care poate fi determinată cu aproximație în baza altor inițiative ale acelorași oameni și mânate de același curent ideologic.

Există un asediu generalizat asupra drepturilor și libertăților omului?

Cum se împacă „corectitudinea politică” cu libertatea de exprimare? În momentul în care ești hulit pentru utilizarea cuvântului incorect politic „mamă”, mai ai libertate de exprimare? Dar de gândire? Cele două sunt strâns legate.

E greșit de presupus că aceiași oameni care doresc restrângerea unei libertăți, nu se vor limita la una ci vor dori restrângerea tuturor libertăților? Oare o restrângere drastică a libertății de mișcare nu echivalează, finalmente, cu o îndobitocire? Călătoriile în locuri noi, interacțiunile cu oameni noi ne fac să creștem, să mai adăugăm câte puțin în tolba cunoașterii. Privind în jur, ce efecte constatați că a avut restrângerea libertății de mișcare din timpul pandemiei?

Continuând raționamentul, dacă ați dori să preluați controlul asupra unei entități (companie, țară etc), ați prefera adversari puternici și deștepți sau dobitoci ușor de învins? Dacă ați avea de implementat o agendă care restrânge drepturi și libertăți, ați prefera să vă adresați unei populații cu simțurile ascuțite sau uneia moleșite?

Personal, am semnalat de acum 2 ani că adevăratul atac este cel asupra drepturilor și libertăților. S-a schimbat trendul? Pentru schimbarea trendului e necesară schimbarea minților, respectiv a oamenilor. S-au schimbat oamenii sau sunt tot aceiași?

Există o politică de pervertire a unor concepte bune?

Cu alte cuvinte, se încearcă introducerea unei ideologii prostești la umbra unor concepte recunoscute de oameni ca fiind bune? Păi să ne gândim la educația sexuală. Este, de principiu, o idee bună? Este.

Dar mai este o idee bună când o grădiniță oferă copiilor o cameră de masturbare? Sau e o pervertire a conceputului de educație sexuală și, în final, a copiilor? Când educația sexuală încoporează ideologia de gen, conform căreia ar exista peste 100 de genuri, mai e educație sexuală sau e tâmpire a copiilor?

Iar dacă concepte care sună bine sunt pervertite într-un asemenea hal, nu poate fi și „orașul de 15 minute” unul dintre ele? Nu ajungem, inexorabil, la aceeași finalitate – îndobitocirea populației de la vârste cât mai fragede?

În ce fel afectează noile politici libertatea de mișcare, o extind sau o restrâng?

Mai țineți minte când se pretindea că acel Certificat Covid înlesnește libera circulație? Sofisme! Dar Green Deal oare în ce fel o mai înlesnește?

Să luăm exemplul mașinilor electrice – o industrie categoric poluantă. Dincolo de faptul că producerea și utilizarea lor nu scad poluarea, îți extind sau îți restrâng libertatea de mișcare mașinile electrice? Mă gândesc că aici răspunsul e clar pentru toată lumea, nenumărate articole evocă chinul de a parcurge un drum mai lung cu un autoturism electric.  

Prețul călătoriilor cu avionul a crescut în funcție de emisiile de carbon. Dacă călărorești pe o distanță scurtă ai emisii mai puține, pe o distanță lungă emisiile sunt mai mari. În ambele cazuri, tu le plătești. Deoarece planeta, se știe, își revine mult mai repede când tu plătești niște taxe în plus, nu-i așa?

Oare putem concluziona că există un trend al reducerii libertății de circulație? Cred că da. E posibil ca „orașul de 15 minute” să facă parte din acest trend? E posibil.

Prima condiție pentru a face funcțional conceptul orașului de 15 minute, conceptul original, este dezvoltarea unei rețele extinse de transport în comun – rapid, sigur, confortabil, ieftin și eficient. Vi se pare că se depun eforturi susținute în această direcție?

Poate, până la urmă, exista un sâmbure de adevăr în „teoria conspirației” cu privire la orașul de 15 minute? Cu alte cuvinte, pornesc raționamentele „conspiraționiștilor” de la premise reale? Există o inversare sofistică a limbajului astfel încât „înlesnirea liberei circulații” sau „creșterea mobilității” să însemne, de fapt, împiedicarea libertății de circulație? Sunt întrebări la care cred că fiecare ar trebui să își răspundă. Oricum un răspuns gata livrat în lipsa dorinței de a adresa întrebările și de a gândi critic e inutil.

În loc de concluzie, aș lansa un îndemn de a evita pe cât posibil etichetarea rapidă și comodă, nu toți scepticii își primesc teoriile în plic într-un tunel de sub Bucegi! În schimb, multe vârfuri ale „progresului” culeg adevăruri absolute de pe Google!

×

Îți vom trimite un e-mail în momentul în care este publicat un articol nou pe pagina noastră. Te rugăm să îți introduci numele și adresa de e-mail pentru primi notificări.

 

Comentarii

Încă nu există comentarii. Lasă un comentariu.
Adresa ta de e-mail NU va fi publicată pe site.

Captcha Image

Articole care te-ar putea interesa