Aflați mai multe aici.

Desfacerea căsătoriei se poate realiza chiar dacă unul dintre soți nu este de acord, indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie. În acest caz, divorțul se poate realiza doar prin proces în instanță.

Divorțul la notar se poate realiza doar atunci când ambii soți reușesc să fie de acord atât în ce privește desfacerea căsătoriei cât și în ce privește aspectele conexe divorțului (stabilirea domiciliului copilului, a orelor de vizită, obligația lunară de întreținere etc). În acest caz, prețurile pentru divorțul la notar pot varia în funcție de notar, dar pornesc în general de la aproximativ 600 de lei + TVA.

La notariat, atât divorțul cu copii minori, cât și cel fără copii, durează 30 de zile și presupune doar două termene:

• termenul la care soții depun împreună sau prin mandatar împuternicit cu procură, cererea de divorț;
• termenul la care notarul public eliberează soților certificatul de divorț. (notarii insistă, în general, ca măcar la unul dintre cele 2 termene să se prezinte soții în persoană)

Un divorț în instanță poate dura de la 2-3 luni până la 1 an sau chiar mai mult, în funcție de complexitatea cazului și probele care trebuie administrate.

Da, se poate divorța la notar chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori, atâta timp cât soții sunt de acord în tot ce privește modul de exercitare al autorității părintești. Citește și aici.

Cererea de divorț poate fi introdusă la o instanță din România, fară a fi prezent în țară, în următoarele șituații:

• când cel care inițiază divorțul este cetățean român și locuiește în străinătate
• când celălalt soț locuiește în România, indiferent de naționalitate
• când ambii soți sunt cetățeni români, indiferent dacă locuiesc sau nu pe teritoriul României

Cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află ultima locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă nici unul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni expres să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului București.

Obligația de întreținere a copilului, cunoscută și ca pensie alimentară este plătită de către părintele care nu locuiește împreună cu copilul. Acesta este obligat să plătească o sumă de bani pentru creșterea minorului până la împlinirea vârstei de 18 ani iar în cazul în care copilul dorește continuarea studiilor în învățământul superior, această pensie se plătește pe tot parcursul studiilor dar până la vârsta maximă de 26 de ani.

În cazul în care instanța de judecată a emis o hotărâre definitivă prin care obligă pe unul din soți la plata pensiei de întreținere a copilului, iar acesta refuză cu rea-credință să efectueze plata timp de 3 luni sau nu își indeplinește obligația de întreținere prevăzută de lege, fapta se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, conform art. 378 Cod Penal.

Atunci când se pronunță divorțul soților, instanța de judecată stabilește și pensia alimentară datorată copilului/copiilor și poate fi: până la 1/4 din venitul lunar net, în cazul în care există un singur copil; până la 1/3 din venitul lunar net, în cazul în care există 2 copii; până la 1/2 din venitul lunar net, în cazul în care există 3 sau mai mulţi copii. Cuantumul întreţinerii datorate copiilor, împreună cu întreţinerea datorată altor persoane și alte obligații, potrivit legii, nu poate depăşi jumătate din venitul net lunar al celui obligat.

În cazul în care apar modificări în ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și, totodată, a nevoilor celui care primește întreținerea, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.

Consimţământul celuilalt părinte este necesar pentru deplasarea copilului în străinătate pentru situaţiile în care autoritatea părintească este exercitată în comun de ambii părinţi. Dacă celălalt părinte refuză să-și dea acordul, atunci consimțământul său poate fi suplinit de către instanța de judecată în urma unui proces.

Dacă părintele respectiv refuză nejustificat să își dea acordul, se ajunge la intentarea unui proces având ca obiect suplinirea consimțământului acelui părinte. Cererea se judecă de urgență.

La desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ. Dacă soții nu se înțeleg, regula este cel al cărui nume a fost preluat de celălalt soț hotărăște dacă e de acord să i-l lase, cu excepția cazurilor când soțul care cere păstrarea numelui a devenit cunoscut în societate (ca profesionist, a publicat cărți sub acel nume etc) ca având acel nume.

Totul depinde de hotărârea instanței de judecată – dacă desfacerea căsătoriei se pronunță din culpa exclusivă a unuia dintre soți (de exemplu pentru infidelitate) atunci acela este soțul care va plăti integral cheltuielile celuilalt soț, inclusiv onorariul avocatului de divorț.

Atunci când părinţii nu se înţeleg în privinţa locuinţei copilului lor minor, aceasta se stabileşte de către instanţa de tutelă, judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa minorului, care va avea în vedere raportul de anchetă psihosocială, va asculta părinţii şi copilul care a împlinit vârsta de 10 ani. Minorul sub vârsta de 10 ani poate fi ascultat cu încuviințarea instanței.

Regula în materie de autoritate părintească este că aceasta se exercită în comun, de către ambii părinți. Cu toate acestea, există cazuri în care instanța judecătorească poate să hotărască exercitarea autorității părintești de către un singur părinte. De exemplu:

• alcoolismul;
• boala psihică;
• dependența de droguri a celuilalt părinte;
• violența față de copil sau față de celălalt părinte;
• condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.

Programul de vizită al copilului se stabilește de către judecător în cadrul procesului de divorț iar pentru a-l stabili judecătorul pleacă de la principiul interesului superior al copilului, considerând că pentru o dezvoltare psihică armonioasă este în interesul copilului să păstreze legături constante cu ambii părinți. Citește mai multe aici.

Dacă soții au fost titulari/codebitori ai contractului de credit, pot stabili de comun acord care dintre ei va rămâne în continuare titularul contractului de credit. În lipsa acordului soților, instanța de judecată va dispune raportat la cotele de contribuție ale fiecăruia la dobândirea bunurilor comune. Noul titular al creditului, respectiv al bunului, va avea obligația de a achita o sultă celuilalt soț.

Citiți mai multe aici.

În cazul în care nu o închei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei vor fi considerate comune – se numește devălmășie în drept. Asta poate fi avantajos sau dezavantajos. În această materie, consultanța juridică se croiește pe specificul fiecărui caz în parte.

Nu este obligatoriu ca aceste două proceduri să fie realizate în cadrul aceluiași proces, ele pot fi făcute și separat. De regulă se face prima dată divorțul și ulterior partajul.

Orice bun achiziționat în timpul căsătorieri de către oricare dintre soți reprezintă bun comun al soților și face parte din masa partajabilă în cazul unui divorț.

Nu, dacă ați dobândit prin succesiune un bun în timpul căsătoriei (de la părinți decedați de exemplu), acela este bunul dumneavoastră personal și nu intră în masa partajabilă.

Partajul este, în general, un proces scump și anevoios. Puteți citi și aici. Taxa de timbru pentru partaj (adică taxa pe care o plătești statului) este de 5% din valoarea totală a bunurilor partajabile la care se adaugă onorariile experților evaluatori și/sau contabili precum și onorariul avocatului. Cu privire la onorariul minim al avocatului puteți citi aici.

La procesul de partaj se va stabili care sunt bunurile partajabile și care este contribuția fiecăruia dintre foștii soți la dobândirea lor. Citiți mai multe aici.

Chiar dacă unul dintre soți a avut venituri mai mari decât celălalt soț, esențială este contribuția sa efectivă la obținerea bunurilor comune. Pe de altă parte, dacă celălalt soț s-a ocupat de gospodărie și creșterea copiilor, compensează veniturile mai mari ale celuilalt soț.

Cabinet de avocat Alexandru Mușătoiu – sună-ne la 0755627706 sau programează o întrevedere.

Cabinet de avocat Alexandru Mușătoiu – sună-ne la 0755627706 sau programează o întrevedere.

Cabinet de avocat Alexandru Mușătoiu – sună-ne la 0755627706 sau programează o întrevedere.

Cabinet de avocat Alexandru Mușătoiu – sună-ne la 0755627706 sau programează o întrevedere.