Noutăți

Art 13¹ din OUG 41/2022 prevede următoarele sancțiuni:

„(1) Următoarele fapte constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:

1. nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3), art. 11 alin. (2) şi (4);
2. declararea în Sistemul RO e-Transport a unor cantităţi diferite de cele care fac obiectul transportului de bunuri;
3. nerespectarea prevederilor art. 8 alin. (11), (13) şi (2), art. 11 alin. (3) şi art. 12;
4. nerespectarea de către conducătorul vehiculului de transport a prevederilor art. 83 şi art. 10 alin. (1);
5. nerespectarea de către operatorul de transport a prevederilor art. 82.

(2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se sancţionează cu amendă de la 10.000 de lei la 50.000 de lei în cazul persoanelor fizice sau cu amendă de la 20.000 de lei la 100.000 de lei în cazul persoanelor juridice, precum şi confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate.

(2¹) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), pentru contravenţia prevăzută la alin. (1) lit. a), în ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (2) şi (3), sancţiunea complementară a confiscării nu se aplică în cazul constatărilor rezultate din verificări ulterioare încheierii transportului rutier de bunuri, când acestea au fost înregistrate în documentele justificative care stau la baza înregistrărilor contabile, precum şi în contabilitatea utilizatorilor, după caz, în perioada la care se referă operaţiunile respective.

(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi e) se sancţionează cu amendă de la 10.000 de lei la 50.000 de lei în cazul persoanelor fizice sau cu amendă de la 20.000 de lei la 100.000 de lei în cazul persoanelor juridice.

(4) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) lit. d) se sancţionează cu amendă de la 5.000 de lei la 10.000 de lei.”

La o primă privire poate părea că noile sancțiuni nu sunt cu mult diferite față de cele precedente, însă, chiar dacă prin OUG 115/2023 s-a introdus obligația raportării în sistemul RO e-Transport a datelor referitoare la transportul internațional de bunuri, sancțiunile aplicabile în cazul neraportării au început să activeze începând cu 1 iulie 2024, astfel cum a prevăzut însăși ordonanța de urgență menționată anterior.

În prezent, operatorii obligați la raportarea datelor referitoare la transportul internațional de bunuri, în situația în care nu  raportează transportul respectiv în sistemul RO e-Transport riscă aceleași sancțiuni ca și operatorii care nu declară bunurile cu risc fiscal ridicat, anume amenda de la 10.000 de lei la 50.000 de lei în cazul persoanelor fizice sau cu amendă de la 20.000 de lei la 100.000 de lei în cazul persoanelor juridice, dar și confiscarea contravalorii bunurilor.

În continuare, prin Ordinul președintelui ANAF și al președintelui Autorității Vamale Române nr. 1.337/1.268/2024 pentru aprobarea Procedurii de utilizare și funcționare a sistemului național privind monitorizarea transporturilor de bunuri RO e-Transport s-a stabilit și modul de calcul al contravalorii bunurilor nedeclarate. Art. 12 din Procedură prevede:

„Stabilirea contravalorii bunurilor nedeclarate ce urmează a fi confiscate

(1) Dacă, cu ocazia constatării contravenției, este prezentată factura de vânzare ori avizul de însoțire a mărfii, contravaloarea bunurilor ce urmează a fi confiscate va fi egală cu valoarea bunurilor pentru care există obligația declarării în Sistemul RO e-Transport, ce nu au fost declarate în Sistemul RO e-Transport conform documentelor justificative prezentate.

(2) Dacă, cu ocazia constatării contravenției, nu este prezentată factura de vânzare ori avizul de însoțire a mărfii, contravaloarea bunurilor ce urmează a fi confiscate va fi stabilită în funcție de valoarea unitară a bunurilor din precedenta tranzacție cu produse similare. Prin tranzacție cu produse similare se înțelege precedenta achiziție atunci când obligația de declarare revine beneficiarului, respectiv precedenta livrare atunci când obligația de declarare revine furnizorului.

(3) În situația în care, cu ocazia constatării contravenției, nu este prezentată factura de vânzare ori avizul de însoțire a mărfii și contravenientul nu are achiziții/livrări de bunuri similare, contravaloarea bunurilor va fi determinată pe baza valorii mediane unitare a bunurilor declarate în săptămâna anterioară în Sistemul RO e-Transport pentru bunurile din același tip de transport și poziție tarifară. În situația în care în săptămâna anterioară nu au fost declarate în Sistemul RO e-Transport bunuri din aceeași poziție tarifară, perioada de referință va fi extinsă cu câte o săptămână până la identificarea unor bunuri similare declarate în Sistemul RO e-Transport.

(4) Dacă nu sunt întrunite condițiile de la alin. (1)-(3), contravaloarea bunurilor ce urmează a fi confiscate va fi determinată pe baza valorii mediane unitare a bunurilor declarate în săptămâna anterioară în funcție de datele existente în sistemul informatic integrat vamal. Perioada de determinare a valorii medii unitare a bunurilor va fi extinsă cu câte o săptămână până la identificarea unor bunuri similare.

(5) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), dacă cu ocazia constatării contravenției, sunt prezentate documente justificative din care rezultă o subevaluare vădită a bunurilor pentru care există obligația declarării în Sistemul RO e-Transport, contravaloarea bunurilor ce urmează a fi confiscate va fi determinată conform prevederilor alin. (3) sau (4), după caz. Constatarea de subevaluare a bunurilor se face prin raportarea valorii înscrise în documentele justificative prezentate la valoarea mediană unitară a bunurilor prezentată la alin. (3) sau (4), fiind justificată când se constată o diferență de 50%.

(6) Stabilirea contravalorii bunurilor nedeclarate/subevaluate ce urmează a fi confiscate se realizează în ordinea prevăzută la alin. (1)-(4).

(7) Dacă, cu ocazia verificărilor efectuate în legătură cu un transport rutier de bunuri, sistemul informatic afișează statusul „în prelucrare“, persoanele împuternicite prevăzute la art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2022 vor consemna constatările efectuate, fără a lua alte măsuri în momentul constatării, urmând ca stabilirea respectării prevederilor legale să se facă ulterior operațiunilor prevăzute la art. 6 alin. (2).”

Sancțiunea complementară a confiscării contravalorii bunurilor prevede și o excepție, regăsite la art. 13¹ alin (2¹) din OUG 41/2022, conform căreia sunt exceptați de la aplicarea acestei sancțiuni operatorii de transporturi care au fost verificați de inspectorii antifraudă după încheierea transportului de bunuri și înregistrarea acestora în contabilitate.

Această excepție conduce la abordări discreționare în practica inspectorilor fiscali, în funcție de modul în care se realizează verificarea autovehiculelor pentru existența codului UIT, fie până la ajungerea la destinația finală, fie după încheierea transportului rutier, favorizând operatorii economici verificați ulterior transportului, la sediu. Astfel, prin această normă se creează o diferențiere evidentă între doi operatori care practic au săvârșit aceiași faptă.

Cu toate acestea, legea nu obligă organul de constatare să verifice evidența contabilă a beneficiarului bunurilor nici înainte, nici după ce se constată că mijlocul de transport a trecut granița fără codul UIT. În plus, pentru transporturile oprite pe traseu, unde se constată lipsa codului UIT sau informații eronate, nu mai este posibil să se demonstreze că mărfurile au fost înregistrate corect în contabilitate. Astfel, se creează o prezumție de rea-credință a respectivului operator economic care nu mai poate fi răsturnată.

Un alt aspect important este că, în contextul solicitărilor repetate ale reprezentanților mediului de afaceri privind necesitatea adaptării sistemelor informatice și a metodologiilor de lucru ale contribuabililor la cerințele de conformare referitoare la declararea transporturilor rutiere internaționale de bunuri, a fost adoptată OUG 87/2024 privind modificarea unor acte normative în domeniul e-Transport, e-TVA şi e-Factura, precum şi pentru reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare.

Prin acest act normativ s-a decis amânarea aplicării sancțiunilor până la data de 1 ianuarie 2025, însă doar pentru operatorii economici autorizați conform art. 38 din Regulamentul UE nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii, respectiv pentru operatorii economici certificați AEO, adică acei comercianți care sunt stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii și fac parte din lanțul de aprovizionare internațional, fiind implicați în operațiuni vamale și care au obținut statutul de operator economic autorizat. Pentru ceilalți operatori economici care desfășoară transport internațional de bunuri, sancțiunile au început să fie aplicabile din 1 iulie 2024.

În aceste situații, soluția este plângerea contravențională. Aceasta se formulează în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în temeiul dispozițiilor OUG  nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Plângerea poate fi introdusă atât la Judecătoria din circumscripția locului în care a fost constatată contravenția, cât și la Judecătoria în circumscripția căreia se află sediul operatorului economic sancționat.

Marele avantaj al plângerii contravenționale este acela că suspendă executarea sancțiunilor prevăzute în procesul-verbal de contravenție până la soluționarea plângerii, atât a sancțiunii amenzii, cât și a celei complementare a confiscării bunurilor, un aspect deosebit de important pentru contribuabili, având în vedere cuantumul foarte ridicat al ambelor tipuri de sancțiuni.

Plângerea contravențională este deosebit de importantă, mai ales în contextul în care inspectorii antifraudă, nu de puține ori, întocmesc procesele-verbale de constatare a contravenției în lipsă, comunicându-le contribuabililor aceste procese-verbale după încheierea transportului și înregistrarea mărfurilor în contabilitate, aplicând atât pedeapsa principală a amenzii, cât și cea complementară a confiscării contravalorii bunurilor nedeclarate plecând de la premisa că fapta a fost constatată anterior, la momentul trecerii frontierei.

În această situație, operatorul economic, de cele mai multe ori, de bună-credință, este pus în fața faptului împlinit, neavând posibilitatea de a oferi clarificări inspectorilor antifraudă. Prin urmare, suspendarea aplicării sancțiunilor este un remediu mai mult decât necesar. Și mai mult decât atât, prin plângerea contravențională, contribuabilul are posibilitatea de a demonstra că la momentul la care a fost sancționat contravențional transportul a fost finalizat, iar bunurile au fost înregistrate în contabilitate. Astfel, reușind să scape cel puțin de sancțiunea complementară a confiscării contravalorii bunurilor transportate.

Însă acest proces reprezintă o acțiune în plus pe care operatorul economic trebuie să o facă pentru a deturna prezumția de rea-credință care i-a fost atribuită prin sancționarea evident abuzivă, permisă de un cadru legal incomplet. Soluția ar fi o reglementare mai explicită, care să nu permită inspectorilor antifraudă să poată aplica sancțiuni în mod discreționar.

În prima lună de aplicare a noilor sancțiunii, autoritatea fiscală a aplicat sancțiunile fără a ține cont de vreo evaluare comportamentală a persoanei sancționate, în realitate fiind mai degrabă vorba de pescuirea erorilor operatorilor economici, decât de prinderea acelor contribuabili care încearcă să facă evaziune fiscală. Organele de constatare aplică de regulă pedeapsa amenzii, orientată de cele mai multe ori spre limita sa maximă de 100.000 de lei, în timp ce avertismentul este o excepție. Mai mult decât atât, pedeapsa complementară a confiscării contravalorii bunurilor, chiar dacă din punct de vedere legal prevede anumite excepții, în realitate ea este aplicată în marea majoritate a cazurilor.

Libertatea de mișcare a bunurilor este grav perturbată și existența firmelor este periclitată, în cele mai multe cazuri, de erori umane sau probleme de comunicare cu partenerii implicați în operațiuni, unde declarantul nu are nicio vină. Numărul contribuabililor onești sancționați depășind cu mult pe cel al celor care ar putea fi prezumați a avea intenții frauduloase.

Din aceste considerente, până când legislația din domeniu nu va fi modificată în așa fel încât să urmărească în mod evident combaterea evaziunii fiscale și nu vânătoarea de greșeli, îi revine instanței de judecată să soluționeze plângerile contravenționale în așa fel încât să evalueze proporționalitatea sancțiunilor dispuse, asigurând astfel o garanție împotriva măsurilor excesive dispuse de către inspectorii fiscali, având posibilitatea atât de a anula procesele-verbale de contravenție, cât și de a înlocui sancțiunea amenzii cu avertismentul sau de a constata că respectivul contribuabil era exceptat de la aplicarea pedepsei complementare a confiscării contravalorii bunurilor.