• (5 voturi)
  • 14/08/2021
  • 471

Dreptul muncii – formarea profesională a salariatului

O problemă recurentă în dreptul muncii, respectiv în litigiile de muncă, este recuperarea de către angajator a cheltuielilor suportate cu formarea profesională a salariatului în cazul în care cel din urmă are inițiativa încetării contractului individual de muncă înainte de termenul stabilit de către părți.

Potrivit Codului Muncii, formarea profesională:
Art. 192
(1)Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a)adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b)obţinerea unei calificări profesionale;
c)actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
d)reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
e)dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
f)prevenirea riscului şomajului;
g)promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2)Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.
Art. 193
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a)participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;
b)stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c)stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
d)ucenicie organizată la locul de muncă;
e)formare individualizată;
f)alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Art. 194
(1)Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a)cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b)cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
(2)Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori.
Art. 195
(1)Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
(2)Planul de formare profesională elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
(3)Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.

Ea se poate realiza la inițiativa angajatorului sau a salariatului, în practică realizându-se mai tot timpul la inițiativa angajatorului. În acest caz toate cheltuielile legate de formarea profesională sunt în sarcina angajatorului. În același timp, potrivit art. 197 al. 2 din Codul Muncii, pe durata formării profesionale, salariatul va beneficia de toate drepturile salariale.

În schimbul suportării cheltuielilor de către angajator, salariatul se va obliga, prin act adițional la contractul de muncă, să presteze munca pentru angajator o anumită perioadă de timp ulterior finalizării cursurilor de pregătire profesională.

De exemplu – angajatorul a plătit contravaloarea cursurilor de formare profesională să zicem 10.000 lei iar salariatul s-a obligat să nu rupă contractul de muncă pentru o perioadă de 2 ani ulterioară finalizării cursurilor dar a plecat după un an. În cazul acesta, angajatorul are de recuperat suma de 5.000 lei de la salariat. (cealaltă jumătate a fost amortizată prin munca prestată de salariat timp de 1 an)

Salariile achitate pe parcursul formării profesionale nu fac parte din categoria „cheltuielilor ocazionate de aceste cursuri” și nu pot fi recuperate.