• (7 voturi)
  • 24/10/2020
  • 473

Dreptul familiei. Protecția copilului

 Dreptul familiei este un domeniu mai complex decât cunoscutele divorțuri. El acoperă și reglementează toate raporturile de familie, nu doar pe cele privind desfacerea căsătoriei, protecția copilului fiind în fruntea listei.

Indiferent dacă este vorba de un divorț, custodie, contribuție de întreținere sau pur și simplu o decizie a părinților cu impact major pentru un copil, există un principiu major care le guvernează pe toate, și anume principiul interesului superior al copilului. Raportarea la acest principiu este obligatorie în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, începând de la părinți și până la autorități publice și instanțe judecătorești.

Într-un limbaj mai popular, celebra zicere ”io te-am făcut, io te omor” nu funcționează nici măcar în sens figurat. Fiecare copil are drepturi protejate de lege, de organele abilitate ale statului precum și de organisme europene și internaționale. În cazuri de abuz sau neglijență față de un copil, orice părinte poate fi decăzut din exercițiul drepturilor părintești.

Potrivit Legii nr. 272/2004, în determinarea interesului superior al copilului se au în vedere, cel puțin următoarele:

  1. nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;
  2. opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
  3. istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;
  4. capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
  5. menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.

Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate faţă de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, şi se clasifică drept abuz fizic, emoţional, psihologic, sexual şi economic.

Prin neglijarea copilului se înţelege omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care are responsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului de a lua orice măsură pe care o presupune îndeplinirea acestei responsabilităţi, care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi poate îmbrăca mai multe forme: alimentară, vestimentară, neglijarea igienei, neglijarea medicală, neglijarea educaţională, neglijarea emoţională sau părăsirea copilului/abandonul de familie, care reprezintă cea mai gravă formă de neglijare.

Orice persoană care este martor sau are suspiciuni în legătură cu existența unui caz de abuz sau neglijență față de un copil, are obligația de a sesiza direcția generală de asistență socială și protecția copilului.

Am fost întrebați deseori de clienți/prieteni dacă au dreptul să intervină în situația în care un părinte ”face educație” în public cu copilul său, prin umilirea acestuia, agresiune fizică și verbală. Răspunsul e că nu aveți doar dreptul ci și obligația să faceți asta. Puteți imobiliza părintele agresiv și să contactați imediat poliția. Potrivit art. 197 Cod Penal – ”Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinţi sau de orice persoană în grija căreia se află minorul, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Așadar, dacă asistați la o astfel de situație, nu ați fi doar martori la încălcarea drepturilor acelui copil (dreptul la viață, demnitate, integritate fizică și psihică) ci chiar martori la o posibilă infracțiune. Deci cu atât mai mult aveți obligația să interveniți și să sesizați organele abilitate.

Ultima modificare 24/10/2020