• (54 voturi)
  • 16/01/2020
  • 716

Drept fiscal. Controale ANAF

Este de așteptat ca Agenția Națională de Administrare Fiscală să întețească controalele în 2020. Iată sub ce forme și în ce condiții poți fi controlat:

Inspecția fiscală

Prin inspecția fiscală se urmărește verificarea corectitudinii declarațiilor fiscale și a respectării legislației fiscale și contabile, potrivit regulilor stabilite de Codul de procedură fiscală.

„Inspecția fiscală reprezintă activitatea ce are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor în legătură cu stabilirea obligațiilor fiscale de către contribuabil/plătitor, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impozitare și a situațiilor de fapt aferente, stabilirea diferențelor de obligații fiscale principale”, prevede actul normativ.

În mare, inspectorii ANAF examinează documentele din dosarul fiscal al companiei, verifică concordanța dintre datele din declarațiile fiscale și cele din evidența contabilă și fiscală sau verifică locurile în care sunt desfășurate activitățile ce produc venituri impozabile ori în care se află bunurile impozabile.

Inspecția fiscală poate fi generală sau parțială, efectuarea acesteia fiind decisă în funcție de analiza de risc a autorităților. Metodele de control ce pot fi folosite sunt inspecția prin sondaj, inspecția exhaustivă și inspecția electronică.

„Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. Selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecției fiscale se efectuează de organul fiscal în funcție de riscul fiscal identificat. Inspecția fiscală se poate extinde (...) și asupra celorlalte perioade fiscale neverificate”, este explicat în Cod.

Durata unei inspecții fiscale este stabilită în funcție de obiectivele urmărite de autorități. Aceasta poate fi de maximum 180 de zile pentru firmele mari (și firmele cu sedii secundare, fără să conteze mărimea), de maximum 90 de zile pentru firmele mijlocii sau de maximum 45 de zile pentru firmele mici.

Inspecția fiscală se face o singură dată pentru fiecare tip de creanță fiscală și pentru fiecare perioadă impozitată. Față de controalele inopinate, inspecția fiscală trebuie anunțată în prealabil printr-un aviz (cu 30 de zile în avans pentru companiile mari sau cu 15 zile în avans pentru ceilalți contribuabili).

„La începerea inspecției fiscale, organul de inspecție fiscală trebuie să prezinte contribuabilului/plătitorului legitimația de inspecție și ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecție fiscală. Începerea inspecției fiscale trebuie consemnată în registrul unic de control ori de câte ori există obligația ținerii acestuia”, dispune actul normativ.

Inspecția se face în spațiile de lucru ale companiei, de obicei. Dacă nu se poate pune la dispoziție un spațiu corespunzător, inspecția se poate desfășura la sediul Fiscului sau în alt loc stabilit de comun acord. Însă inspectorii oricum pot verifica locurile în care se desfășoară activitatea sau cele în care sunt ținute bunurile impozabile.

Inspecția se face în timpul programului de lucru al firmei, dar aceasta poate fi desfășurată și în alt interval orar, dar numai cu acordul ambelor părți.

„Rezultatul inspecției fiscale se consemnează, în scris, într-un raport de inspecție fiscală, în care se prezintă constatările organului de inspecție fiscală din punctul de vedere faptic și legal și consecințele lor fiscale”, se arată în Cod.

Raportul este întocmit la încheierea inspecției fiscale, iar în baza acestuia sunt emise decizii de impunere, decizii de nemodificare a bazelor de impozitare sau decizii de modificare a bazelor de impozitare, ce sunt comunicate ulterior firmelor.

Controlul inopinat

Controlul inopinat este un tip de control mai scurt și mai puțin amănunțit față de inspecția fiscală. O altă diferență între cele două este că, în cazul inspecției, contribuabilul e informat în avans, pe când în cazul controlului inopinat nu există o înștiințare prealabilă.

Conform Codului de procedură fiscală, durata unui control inopinat este stabilită în funcție de obiectivele urmărite de autoritățile fiscale, însă aceasta poate fi de maximum 30 de zile. De principiu, un control inopinat și o inspecție fiscală se pot suprapune numai în situații speciale.

Acest control scurt constă în verificarea faptică și documentară, ca urmare a unor informații despre existența unor încălcări ale legislației fiscale, în verificarea documentelor și operațiunilor impozabile ale unui contribuabil, în corelație cu cele deținute de persoana supusă unui control fiscal, și în verificarea unor elemente ale bazei de impozitare sau cu privire la situația fiscală faptică și constatarea, analizarea și evaluarea unui risc fiscal specific.

Atunci când începe un control inopinat, inspectorul ANAF trebuie să-și prezinte legitimația de control și ordinul de serviciu. Și trebuie să completeze registrul unic de control.

Finalizarea controlului se face printr-un proces-verbal, față de care contribuabilul își poate exprima opinia în cinci zile lucrătoare de la comunicare.

Controlul antifraudă

Controlul antifraudă, care mai este cunoscut și ca un control operativ și inopinat, este desfășurat numai de către inspectorii antifraudă, prevede Codul.

Controlul se face, mai precis, pentru a constata, analiza și evalua un risc fiscal specific uneia sau mai multor activități economice determinate. Acesta se face, de asemenea, fără un anunț prealabil către contribuabil.

Inspectorii antifraudă sunt obligați să se legitimeze atunci când începe controlul. Dacă verificarea se face la sediul social sau la sediile secundare ale contribuabilului, trebuie completat registrul unic de control. Iar la finalizarea cercetării, se încheie procese-verbale de control sau acte de control.

Verificarea situației fiscale personale

Dincolo de inspecția fiscală, ANAF are și o procedură de verificare a persoanelor fizice, cu privire la impozitul pe venit. Și în acest caz, verificarea nu poate fi făcută fără un anunț prealabil - un aviz scris de verificare.

„Organul fiscal central solicită persoanei fizice prezentarea, în termen de cel mult 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, sub sancțiunea decăderii, de documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situația sa fiscală. Termenul se poate prelungi cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal central”, scrie în Codul de procedură fiscală. În acel termen trebuie depusă o declarație de patrimoniu și de venituri.

Dacă persoana fizică vizată nu trimite informațiile cerute, Fiscul face verificarea situației fiscale personale în baza informațiilor pe care deja le are sau pe care le obține. Asta înseamnă că Fiscul poate cere informații inclusiv de la alte persoane.

„Pe parcursul derulării verificării situației fiscale personale, persoana fizică supusă verificării are dreptul să prezinte orice documente justificative sau explicații pentru stabilirea situației fiscale reale. Cu ocazia prezentării documentelor justificative sau explicațiilor, concluziile se consemnează într-un document semnat de ambele părți. În cazul în care persoana fizică verificată refuză semnarea documentului, se consemnează refuzul de semnare”, scrie în legislație.

Verificarea situației personale se poate face fie la sediul Fiscului, fie, la cerere, la domiciliul persoanei fizice controlate sau la domiciliul persoanei care-i acordă acesteia asistență de specialitate sau juridică. Durata verificării poate fi de maximum 365 de zile, iar rezultatul se trece într-un raport scris, după care urmează audierea contribuabilului.

În fine, după audiere, când Fiscul are toate informațiile de care are nevoie, inclusiv opinia persoanei fizice verificate vizavi de acel raport scris, se emite o decizie de impunere sau o decizie de încetare a procedurii de verificare. Această decizie este apoi comunicată contribuabilului.

Verificarea documentară

În fine, mai există și verificarea documentară, care are ca scop stabilirea corectă a situației fiscale a contribuabilului, așa cum scrie în Codul de procedură fiscală.

Practic, diferența față de inspecția fiscală și controalele inopinate este că verificarea documentară se face numai la sediul Fiscului. Adică se analizează situația fiscală ce reiese din documentele de la dosarul fiscal al contribuabilului și din informațiile sau documentele relevante de la terți.

Astfel, atunci când se găsesc diferențe față de creanțele fiscale, veniturile sau bunurile impozabile și/sau informațiile în legătură cu acestea declarate de contribuabil, reprezentanții Fiscului îi trimit o notificare. În același timp, contribuabilului i se cer documente pentru clarificarea situației fiscale (cu alte cuvinte, o justificare a neregulilor găsite).

Dacă documentele trimise Fiscului sunt lămuritoare, cel vizat scapă de decizia de impunere. Însă, dacă acestea nu sunt lămuritoare sau dacă nu se transmite nimic în 30 de zile de la înștiințarea trimisă de autorități, Fiscul emite o decizie de impunere cu banii suplimentari datorați.

Important: Decizia de impunere este nulă dacă este emisă fără o audiere a contribuabilului. Pe scurt, Fiscul n-are voie să stabilească datorii suplimentare, în urma verificării documentare, fără a avea un dialog cu cel vizat.

Ultima modificare 16/01/2020