Blog

Marea Resetare Maoistă

Puțini mai cred că Marea Resetare a Capitalismului promovată de Klaus Schwab și Forumul Economic Mondial ar fi o idee originală. Karl Marx, Lenin, Stalin sau Hitler sunt adesea invocați când se încearcă o explicație coerentă asupra crizelor intenționate pe care le traversăm. Și sunt invocați întemeiat deoarece extremismul își menține metodele, indiferent de care parte a culoarului politic înflorește. De fapt, când înflorește, înflorește de ambele părți.

Dar poate ne scapă cel care a avut cea mai mare influență asupra noilor curente marxiste prezente în universitățile și mediile intelectuale de peste Atlantic – Mao Zedong. Într-un fel pare logic din moment ce viitorul se prefigurează sub forma unui sistem de credit social copiat de la chinezi. Am pomenit în mai multe articole despre acest sistem. Și nu pot să nu mă întreb – cine are mai multe șanse să transforme Terra într-o mare Chină – SUA sau chiar China? (apropo de unele profeții biblice)

Dar să revenim la Mao, unul dintre fondatorii Partidului Comunist Chinez în 1921 și influența sa asupra vremurilor pe care le trăim. „Revoluţia nu este o cină socială, un eveniment literar, un desen sau o broderie. Nu poate fi făcută cu eleganţă şi curtoazie. Revoluţia este un act de violenţă prin care o clasă răstoarnă pe alta.” – spunea Mao în micuța sa „Biblie roșie” care reprezenta manifestul maoismului, un marxism readaptat care îngloba părți atât din leninism cât și din stalinism. Se zice că ar fi fost a doua carte tipărită ca și tiraj, după Biblie. Despre doctrina maoistă puteți afla mai multe aici.

În 1958, Mao lansează un ambițios plan de colectivizare agricolă denumit Marele Salt Înainte, copiat de la URSS. Eșecul a fost crunt, cu pierderi de vieți estimate de istorici la peste 20 de milioane. În urma acestui eșec, autoritatea sa, în țară dar și în partid, începe să pălească. Ca să o recâștige, Mao a lansat Marea Revoluție Culturală Proletară.

Marea Revoluţie Culturală Proletară reprezintă o perioadă de haos politic şi social, în care Mao a folosit populaţia pentru a prelua controlul în cadrul Partidului Comunist. În primă fază masele s-au mobilizat şi au pus stăpânire pe ziarele partidului. „ Precum soarele cel roşu care răsare la est, Marea Revoluţie Culturală Proletară luminează pământul cu razele sale.”, era scris într-un editorial din acea perioadă. Nici pe departe acest lucru. Revoluţia lui Mao nu a însemnat decât stagnarea economiei, distrugerea a milioane de vieţi şi începutul unui deceniu în care China a fost scăldată în sânge. (1966-1976)

Mişcarea maoistă avea drept scop fundamental eliminarea elitelor, dar şi a  principiilor chineze străvechi. Mao s-a bazat în primul rând pe tineri. El a închis şcolile, dorind o mobilizare masivă a tinerilor. Iniţial, tinerii au cerut socoteală liderilor Partidului Comunist pentru promovarea ideilor burgheze şi a lipsei spiritului revoluţionar. În lunile ce au urmat, mişcarea a luat amploare, tinerii formând grupuri paramilitare, numite Gărzile Roşii. De la amploarea acestei mişcări şi până la realizarea unui cult al personalităţii lui Mao Zedong nu a fost decât un pas. Gărzile Roşii puseseră stăpânire pe oraşe: atacau oamenii care purtau haine elegante, burgheze, semnele imperiale erau date jos, iar intelectualii şi membri ai partidului erau omorâţi.

Mişcarea a luat naștere prin „Notificarea din 16 mai” 1966. La 1 iunie, ideea de „a elimina obiceiurile nocive ale vechii societăţi şi a tuturor demonilor şi monştrilor” era în floare. Planul principal, pe care l-au pus în practică Gărzile Roşii, din august 1966, a fost eliminarea celor patru stâlpi antici ai societăţii chineze: vechile idei, vechile obiceiuri, vechile tradiţii şi vechea cultură. Şcolile şi universităţile au fost închise, iar biserici, altare, biblioteci, magazine şi case particulare răscolite sau distruse.

Școlile din China nu au funcţionat la capacitatea normală un întreg deceniu, lăsând o generaţie fără educaţie. Numeroase artefacte şi obiecte de artă au fost luate din muzee şi din colecţiile private şi distruse, la fel si preţioase opere, texte religioase şi istorice. Mormântul lui Confucius a fost profanat pentru că reprezenta vechea cultură. În final, nu a fost nimic mai mult decât o perioadă de prăbușire economică, culturală și socială cu un mare număr de morți atașate.

Nu seamănă oare cu ce vedem în prezent? Nu cunoaștem noi pe unii care vor să dărâme busturi și să scoată oameni din istorie? Credeți că de data aceasta va conduce altundeva? Până și cuvintele seamănă – vechea societate = „medievalul” uzitat azi. Ei au senzația că progresul tehnologic, genetic, digital îi va ajuta să instaleze un Reich de o mie de ani – se înșală. Trăim o revoluție culturală neomarxistă cu originile în SUA. Folosesc termenul de neomarxism pentru că înglobează contribuțiile lui Mao, Lenin, Stalin și ale Școlii de la Frankfurt. Iar dacă Școala de la Frankfurt s-a ocupat mai mult cu o teorie „frumoasă” la nivel de scenariu mental, ceilalți 3 au demonstrat că punerea ei în practică conduce ineluctabil la o catastrofă, la o prăbușire a întregii societăți. Iar a spune despre comunism că a fost bun dar prost implementat e ca și cum ai spune că un pumn în gură nu doare dacă știi să-l dai bine.

Deoarece Rusia, URSS, a fost, totuși, prima țară care s-a aventurat să transpună în practică ideile marxiste, urmăriți acest video filmat în 1985, în care Yuri Bezmenov, fost agent KGB, descrie ce înseamnă, în realitate, punerea în practică a acestor idei. O idee mai completă și mai detaliată vă puteți face citind Arhipelagul Gulag a lui Alexandr Soljenițîn.

Închei cu niște scurte concluzii, pe care le-am tot repetat, explicit sau implicit, prin aproape toate emisiunile locale la care am participat anul trecut:
• traversăm o perioadă de criză spirituală mai profundă decât crede majoritatea lumii, criză la care nu există o soluție reală pe termen scurt ci doar pe termen mediu și lung – cine crede că rezolvă temeinic problema punând ștampila pe alte partide la următoarele alegeri se înșală, se minte confortabil;
• nu există soluție trainică care să se poată implementa de sus în jos ci doar invers, prin efortul personal al fiecărei persoane în parte de a se autoeduca, de a avea sete de cunoaștere, de a cerceta, de a citi, de a medita, de a crește intelectual și spiritual, de a se regăsi, de a redobândi echilibrul mental și emoțional; (edificatoare în acest sens poate fi și cartea „Despre democrație în America” a lui Alexis de Tocqueville)
• mintea trebuie antrenată să renunțe la individualismul promovat asiduu în ultimele decenii de către societatea consumeristă și bullshit-urile motivaționale de abundență, putem reuși doar printr-un efort comun asumat – dezbinarea este otrava lor și arma principală, solidaritatea și dragostea de semeni e antidotul;
• a pica într-o gândire extremistă, de oricare parte a baricadei (progresism-conservatorism, dreapta-stânga sau cum vreți să le numim), înseamnă a da câștig de cauză celor care propagă extremismul și care, finalmente, vor distruge societatea la fel ca predecesorii lor extremiști;
• războiul este un cal al Apocalipsei, un vehicul prin care se implementează o agendă – nu poate fi lăsat să degenereze în Al Treilea Război Mondial pentru că atunci ar putea deveni o sursă de izbăvire pentru mulți; (aparent sună cinic dar reflectați la asta înainte de a urma minți luminate cu lanterna de pe Facebook)
• mulți oameni nu învață nimic din istorie și astfel o provoacă să se repete – însă, din fericire, dacă suntem conectați la noi înșine, suntem conectați la un al șaselea simț numit intuiție – urmați-o;
• nu folosesc termenul de Dumnezeu dar știm cu toții că la EL mă refer – nu a existat minte cu adevărat luminată pe fața Pământului care să nu recunoască existența unei Inteligențe Superioare;
• ritualurile, creștine sau altfel, au ca scop disciplinarea și menținerea consecvenței – ați mai auzit asta la oratorii voștri motivaționali (5AM Club de ex) dar nu ați realizat că e același lucru;
• cei care ajută, conștient sau inconștient, la instalarea Noii Ordini vor fi primii care vor pica după ce ordinea va fi fost instalată – asta chiar e la mintea cocoșului; (o spune și agentul KGB în video-ul de mai sus – celebrii idioți utili)
• eforturile transumaniste de a-L înlocui pe Dumnezeu cu programarea inteligentă și de a crea Supraomul lui Nietzsche sunt de râsul curcilor – trăim în limitele legilor create de Sursă iar omul este și a fost tot timpul un explorator, un descoperitor care se poate juca și recombina materia deja existentă dar nu o va putea crea niciodată; asta nu înseamnă că nu am putea vedea niște grozăvii (sau abominații, după gust) create prin inginerie genetică și tehnologie IT – dar nu e nimic de speriat aici, sunt doar niște copii rătăciți care se joacă în interiorul țarcului permis;
• lupta nu este despre un salt în evoluția umană, despre A Patra Revoluție Industrială, despre salvarea planetei sau alte basme cu feți ci despre cine preia și deține puterea – ”Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană. Fii profesionist, ce dracu!” zicea un mare film românesc – asta e povestea lor care justifică întinderea mâinii – nu le dați pomană!
• Eminescu spunea că „de aproape 2000 de ani ni se predică să ne iubim iar noi ne sfâșiem” – tot secretul în găsirea sensului vieții stă într-o simplă propoziție rostită de Iisus Hristos cu mai bine de 2000 de ani în urmă – „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”! (poate are un sens ascuns această propoziție, dincolo de cel evident)