• (11 voturi)
  • 18/02/2021
  • 3389

Educație sexuală sau alterarea inocenței?

Cel mai mare truc al diavolului a fost să ne facă să credem că el nu există!
Charles Baudelaire


Când aud termenul de „educație sexuală”, oamenii de bună-credință se gândesc, în principiu, la ceva bun. Nu pentru că ar exista ceva bun în termen ci pentru că există bunătate în oameni. Iar marea majoritate a oamenilor sunt de bună-credință.

Astfel, oamenii se gândesc că în școli se vor preda modalități de protecție sexuală, copiii vor fi invățați despre cum să evite sarcini nedorite, ce înseamnă un abuz sexual și cum se pot proteja împotriva lui și altele care țin de bun simț și bună-credință. Iar cei care promovează această „educație”, spun exact ce vor oamenii să audă, povestesc despre abuzuri, invocă statistici, marketează cazuri izolate făcându-le să pară la ordinea zilei, invocă studii „științifice”, am mai explicat mecanismul aici.

Și atunci întrebarea devine simplă – ceea ce crezi că definește acest termen și ceea ce ți se spune despre el sunt sau nu același lucru cu ceea ce se va preda efectiv la școală? Ca să răspunzi, ca să vezi ambele fațete ale monedei, trebuie să cercetezi. Din fericire, țara noastră este mai „înapoiată” decât țările occidentale unde a fost deja introdusă această educație și putem analiza efectele de acolo.

În primul rând, această educație sexuală incorporează ideologia de gen (cetățenia intimă cum poetic o numește OMS). Ce este ideologia de gen? Practic nimic, o fabulație, un derapaj al unei imaginații plictisite. Ei spun așa – sunt ceea ce mă simt. Ca urmare, dacă simt că am unele trăsături mai feminine deși biologic sunt bărbat – atunci sunt femeie și invers, iar dacă simt că includ ambele sexe în interiorul meu sau niciunul dintre ele atunci sunt trans nonbinar bipolar dublu distribuit cu eșapament de aluminiu. Râdem, glumim dar observați absurditatea. Posibilitățile sunt infinite, doar imaginație să ai. Problema e că ei vor să impună această creatură a imaginației ca pe o realitate de fapt. Această ideologie nu are neapărat legătură cu homosexualismul sau lesbianismul, despre care precizam într-un articol anterior că nu se impun a fi discriminate.

Dar de ce să ne limităm la gen când vorbim despre această „cetățenie intimă”? De exemplu poți să te fi născut om dar tu să te simți un delfin. În numele diversității, al libertății de exprimare și al dreptului la viață intimă, trebuie să îți revendici identitatea, îți schimbi actele și obligi pe toată lumea să-ți spună Flipper. Alt exemplu – sentimentele de loialitate, dragoste necondiționată și obediență sunt adesea asociate cu un câine, prin urmare dacă simți vreodată aceste sentimente ar fi cazul să te întrebi dacă nu cumva te identifici cu un câine. Și apoi la fel, îți revendici identitatea, obligi pe toată lumea să-ți spună Rex și începi să latri. Iar noi restul, în numele iubirii te vom accepta așa cum ești și te vom mai scoate la plimbare în parc ca să nu te simți cumva discriminat sau abuzat psiho-emoțional.

Conflictele interioare, stările de spirit, existența atât a trăsăturilor masculine cât și a celor feminine în aceeași persoană au existat de la începutul lumii. Doar că toate intrau sub același termen – om. Iar când conflictul interior era unul major, existau oameni care să te ajute să-ți gestionezi conflictul și să ajungi la o concluzie, cum sunt psihoterapeuții. Această ideologie anulează bărbatul și femeia, anulează termenul de conflict interior și implicit pe cei care lucrează în acest domeniu, validând orice fantasmă a imaginației ca fiind o realitate.

Din nou, problema nu ar fi că persoana în cauză se crede câine, delfin etc. ci că vrea să impună tuturor realitatea din interiorul minții sale ca fiind o realitate fizică palpabilă. Ori conform articolului 26 al. 2 din Constituția României (dreptul la viață privată) „persoana fizică are dreptul de a dispune de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.” Iar potrivit art. 8 al. 2 CEDO „nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept (n.n. dreptul la respectarea vieții private și de familie) decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică este necesară pentru (...) protejarea drepturilor și libertăților altora.” Pe scurt, simte-te cum vrei dar dacă încerci să-mi impui mie sau copiilor mei ceva, ți-ai depășit limitele libertății. Ceea ce deranjează este că un astfel de concept a putut să penetreze sfera juridică/legală și publică, să determine o reinterpretare a unor norme mai vechi în concordanță cu această nouă ideologie. Încă o dată, poți să te simți cum vrei atâta timp cât nu încerci să impui altora fantasmele imaginației tale.

Dar să revenim la educația sexuală. Toate cele de mai sus vor fi incluse în educația sexuală sub o formă sau alta. Cine spune asta? Păi tocmai obiectivul și preaminunatul cuib de specialiști denumit Organizația Mondială a Sănătății. Sigur, ei stabilesc aceste standarde ca pe niște recomandări către factorii de decizie politică și autorități - pe care, culmea obedienței, țările le urmează întocmai zici că ar fi ordine militare. Las aceste standarde la sfârșitul articolului în format PDF – vă rog descărcați PDF-ul, citiți și răscitiți. (citiți în liniște și cu atenție)

Veți vedea că ceea ce înțelegeți voi acum prin „educație sexuală” (atenție termenul s-ar putea modifica în educație sanitară, educație intimă, educație pentru sănătate etc – dar rămâne fix același lucru) este naiv și departe de realitate. De exemplu, bănuiesc că majoritatea nu v-ați gândit că în grupa de vârstă 0-4 ani (ați citit bine, zero-patru ani) copiii trebuie să fie informați despre masturbarea timpurie. (citiți standardele) Cu rușine trebuie să recunosc că eu la acea vârstă învățam să mă spăl pe dinți și să-mi leg șireturile.

După ce le citiți cu atenție, căutați să vedeți ce efecte a avut această educație prin alte țări „mai dezvoltate decât noi”. Insist pe acest căutați și cercetați, nu acceptați nimic doar pentru că e la modă sau e „cool”, lenea mentală e un mare dușman, o minte letargică și neinformată are tendința de a accepta ideologii ca pe adevăruri, când ele sunt de fapt doar un fast-food al gândirii, cum frumos zicea regizorul Andrei Șerban aici.

Vă pot da câteva exemple dar cercetarea nu o poate face nimeni în locul vostru. Iată ce se întâmpla în Anglia în 2017, la puțin timp după introducerea acestei educații – a se vedea și concluzia de la sfârșit cu privire la rata gravidității. (acesta e un alt fals argument al celor care susțin această educație – vârsta fragedă la care rămân gravide unele mame) Bineînțeles că de curentul identității de gen se leagă indisolubil și curentul cancel culture, pe care îl puteți vedea aici în toată splendoarea. Tot de el se leagă și corectitudinea politică. Scandaluri, ură și intoleranță peste tot unde vezi chestiuni asociate cu aceste noi curente. Dar evident, ei luptă pentru dragoste și libertate de exprimare. Iar ceilalți sunt bigoți, habotnici, retrograzi, homofobi, transfobi și alte cuvinte pline de iubire și înțelegere din lumea celor care au învățat să caute pe Google. În acest răstimp, unii înțelepți de pe la noi discută fel și fel de lucruri neinteresante. Apropo, știați că sunt peste 100 de genuri? Nu stări de spirit, stări interioare sau conflicte interioare ci genuri. (citiți vă rog și urmăriți toate linkurile cu răbdare – vă va lua ceva timp dar cred că va ajuta mult)  

Mă opresc aici cu linkurile, cred că fiecare este dator să facă propria cercetare când vorbim despre viitorul copiilor noștri. Revin puțin la titlu – nu credeți că această „educație” alterează inocența atât de frumoasă dintr-un copil? Nu se direcționează oare mintea copiilor la vârste atât de fragede către niște subiecte la care nu s-ar fi gândit în mod natural decât mult mai târziu? Nu secerăm noi oare întreaga pădure pentru câțiva copaci uscați? (a se vedea hiperdimensionatul subiect al abuzurilor de acasă) Nu e ciudat că tocmai cei care nu au copii promovează puternic aceste noi curente? Nu se vor hrăni copiii cu o hrană mentală stricată? Vă imaginați momentul când copilul vostru se va întreba dacă e binar sau nonbinar în loc să învețe istorie și literatură? Nu e totul pur și simplu absurd? Nu merită acest subiect mai multă atenție și implicare din partea părinților?

PS: Nu ”consumați pe viteză” acest articol, luați-vă timp și liniște să îl studiați împreună cu toate referințele, cred că doar așa vă veți putea forma propria opinie în legătură cu viitorul copiilor voștri! Subiectul este unul de actualitate, legea este încă în dezbatere și se încearcă înlăturarea acordului părinților pentru această „materie școlară” în numele interesului superior al copilului, care este, în premieră, reinterpretat în afara relațiilor de familie și transferat din sfera juridică. Lupta e în defășurare.

*Nu e ciudat că apar în presă, mai nou, doar cazuri de copii abuzați și judecători prea îngăduitori cu abuzatorii? Evident, ele sunt izolate, dar se vor a fi prezentate ca o regulă – 2 iepuri dintr-o lovitură, se motivează nevoia de educație sexuală și se distruge încrederea în justiție.  

PPS: Pentru o viziune de ansamblu asupra realităților prezentului, recomand și acest articol.

 

Ultima modificare 18/02/2021