Noutăți

Recuperarea cheltuielilor de judecată într-un proces

Cheltuielile de judecată și mai ales recuperarea acestora la finalul procesului reprezintă un aspect important pentru toate părțile implicate într-un litigiu. Conform art. 451 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată constau în “taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților, și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin.(3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare şi pierderile cauzate de necesitatea prezenţei la proces, cheltuielile de transport şi, dacă este cazul, de cazare, precum şi orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfăşurare a procesului”. 

Dintre toate aceste cheltuieli, cel mai des supuse atenției sunt onorariile avocațiale, pe care majoritatea justițiabililor aflați de partea câștigătoare doresc să le recupereze la finalul procesului. În realitate însă, recuperarea acestor cheltuieli nu se face întotdeauna în integralitate, instanța putând decide să reducă onorariul avocatului. Potrivit alin.(2) al art.451 din Codul de procedură civilă, instanța poate chiar și din oficiu să reducă aceste cheltuieli, motivat, dacă acestea sunt vădit disproportionate în raport cu complexitatea cauzei și munca depusă de avocat.

Mai nou însă, proiectul de lege PL-x nr. 788/2023, adoptat deja de către Camera Deputaților, dorește modificarea alin.(2) din Codul de procedură civilă, astfel încât instanța să poată modifica onorariile avocațiale doar la cererea părții adverse: “Instanța va reduce, la cererea părții interesate, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este plătit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei. Motivarea măsurii se va raporta la criteriile prevăzute de legislația profesiei de avocat pentru stabilirea onorariului. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. În acest caz, măsura reducerii cheltuielilor va fi atacată odată cu fondul, iar în cazul hotărârilor supuse recursului, precum și celor definitive, cu reexaminare, cererea urmând a fi soluționată de un alt complet al instanței respective”. Menționăm că Înalta Curte de Casație și Justiție a depus o sesizare de neconstituționalite privind modificările propuse prin acest proiect de lege.

În practica instanțelor s-a observat că acestea obișnuiesc să recurgă la diminuarea onorariilor avocațiale în mod arbitrar, fără să ofere motive întemeiate pentru această decizie. Practică pe care noi o dezavuăm și credem că ar trebui sa înceteze, iar la reducerea onorariilor avocațiale ar trebui să se recurgă doar în cazuri foarte bine întemeiate. Reducerea onorariului, indiferent dacă este făcută din oficiu sau la cererea părții adverse, nu aduce un prejudiciu direct avocatului al cărui onorariu a fost diminuat, ci doar clientului acestuia, care nu își poate recupera integral suma plătită deja către avocat.

Până acum recuperarea cheltuielilor reprezentând onorariul avocațial se putea face prin depunerea dovezilor, respectiv a facturii emise de către avocat și dovada plății acesteia până “cel mai târziu la data încheierii dezbaterilor asupra fondului cauzei”. Cu toate acestea, prin Decizia nr. 34/2024  Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește că “ În ipoteza în care au fost solicitate cheltuieli de judecată în faţa primei instanţe, dar nu s-a făcut dovada achitării lor până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei, se poate face, prin înscrisuri noi, această dovadă, în apelul declarat împotriva soluţiei de respingere a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.”

După cum am menționat și la începutul acestui articol, recuperarea cheltuielilor de judecată reprezintă un aspect important pentru părțile implicate în proces. De aceea suntem de părere că onorariile avocațiale trebuie să reflecte complexitatea muncii depuse, iar instanțele trebuie să aprecieze în mod corect și echitabil sumele cerute, evitând astfel crearea unei percepții neunitare asupra acestei practici. În plus, este chiar dificil pentru un judecător, care este salarizat al statului și lucrează în birourile și sălile puse la dispoziție de către stat, să evalueze corectitudinea unui onorariu avocațial care ascunde în spatele său foarte multe costuri.