Noutăți

Procedura de redistribuire a voturilor - propuneri

În orice stat democratic, alegerile parlamentare sunt un moment crucial în care cetățenii își exercită dreptul fundamental de a-și alege reprezentanții. Aceste alegeri constituie nu doar un act de vot, ci și un mecanism prin care se reflectă voința politică a poporului, contribuind la formarea unui corp legislativ care să exprime interesele și nevoile societății.

În România, principiul de reprezentativitate a cetățenilor în cadrul parlamentului este consacrat prin articolul 61 din Constituția României, care prevede că Parlamentul este „organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării.” În calitatea sa de organ reprezentativ, Parlamentul nu doar că este dator să reflecte diversitatea opiniilor politice din societate, dar trebuie să garanteze că toate vocile cetățenilor sunt auzite și luate în considerare, indiferent de opțiunile politice manifestate.

Totuși, este improbabil ca într-un sistem electoral, toate partidele sau formațiunile politice care participă la alegeri să și reușească să atingă pragul electoral necesar pentru a obține locuri în Parlament. Noțiunea de prag electoral este definită și explicată în Legea 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, care în art. 94, alin. (2) prevede că pragul electoral reprezintă numărul minim necesar de voturi valabil exprimate pentru reprezentarea parlamentară. Pragul electoral este reprezentat de 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional sau 20% din totalul voturilor valabil exprimate în cel puţin 4 circumscripţii electorale pentru toţi competitorii electorali. O circumscripție electorală este o unitate teritorială stabilită pentru desfășurarea alegerilor. În România, circumscripțiile electorale sunt delimitate în funcție de unitățile administrativ-teritoriale, iar fiecare județ, dar și municipiul București, reprezintă o circumscripție electorală distinctă pentru alegerile parlamentare.

Pragul electoral, stabilit prin lege, are rolul de a asigura o anumită stabilitate politică și de a preveni fragmentarea excesivă a Parlamentului. Însă, întrebarea care se ridică este: Ce se întâmplă cu voturile exprimate în favoarea unor partide care nu au reușit să depășească pragul electoral? Este voința celor care au votat pentru aceste partide ignorată sau există o procedură legală care permite ca aceste voturi să fie redistribuite astfel încât să contribuie la crearea unui Parlament mai reprezentativ?

Această întrebare ridică o serie de provocări legale și politice care sunt reglementate prin proceduri electorale specifice. Procedura de redistribuire a voturilor pentru partidele care nu au atins pragul electoral este esențială pentru asigurarea unei reprezentări corecte și echitabile a întregii populații, având ca scop final consolidarea unui sistem democratic în care vocea tuturor contează.

Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, prevede procedura care trebuie urmată pentru redistribuirea voturilor acordate partidelor politice care nu au atins pragul electoral. Această procedură se derulează în mai multe etape:

1. Atribuirea mandatelor de bază

Într-o primă etapă, partidelor politice care au întrunit pragul electoral, li se atribuie mandate, în mod distinct pentru cele doua camere ale parlamentului, Senat și Camera Deputaților, prin intermediul unei distribuiri la nivel de județ, în funcție de coeficientul electoral (valoare calculată în cadrul procesului de redistribuire a mandatelor, folosită pentru a stabili câte mandate vor primi partidele care nu au trecut de pragul electoral, dar care au acumulat voturi neutilizate sau insuficiente în circumscripții, determinat prin împărțirea acestor voturi neutilizate la un set de numere, luându-se în considerare cel mai mic rezultat obținut). Dacă coeficientul electoral "se încadrează" în voturile obținute de un partid (adică dacă voturile respective pot fi împărțite de mai multe ori cu coeficientul), partidul respectiv primește un mandat pentru fiecare astfel de împărțire.

2. Redistribuirea la nivel național

După atribuirea mandatelor în circumscripțiile teritoriale (județe și municipiul București), de cele mai multe ori, rămân un număr de mandate care nu au fost alocate încă. Aceste mandate nealocate sunt redistribuite la nivel național între partidele și alianțele politice care au reușit să depășească pragul electoral. Procesul de redistribuire are loc printr-un sistem proporțional, care se bazează pe rezultatele obținute de fiecare partid la nivel național, având în vedere numărul total de voturi primite în întreaga țară. Scopul acestei redistribuiri este de a asigura o reprezentare echitabilă și proporțională în Parlament, astfel încât fiecare partid sau alianță să primească un număr de mandate care reflectă cât mai fidel opțiunile electoratului.

3. Constatarea numărului de voturi rămase (voturi neutilizate în primele două etape și voturile inferioare coeficientului electoral)

În această etapă, Biroul Electoral Central va însuma toate aceste voturi rămase neutilizate, pentru fiecare partid , separat pentru Senat si Camera Deputaților și le va aloca conform unei proceduri reglementate de art. 94 alin. (7), după cum urmează:

• numărul total de voturi obținute de fiecare partid sau alianță este împărțit succesiv la 1, 2, 3, 4 și așa mai departe, în funcție de câte mandate nu au fost atribuite încă.
• Rezultatele acestor împărțiri (câturile) sunt trunchiate la a 15-a zecimală, fără a le rotunji.
• Câturile obținute din aceste împărțiri sunt ordonate în ordine descrescătoare și, în funcție de numărul de mandate care trebuie distribuite, se acordă mandatele celor mai mari câturi.
• Cel mai mic dintre aceste câturi devine coeficientul electoral național pentru fiecare cameră (Senat și Cameră a Deputaților).
• În final, fiecărui partid sau alianță i se atribuie atâtea mandate de deputați sau senatori câte ori coeficientul electoral național se încadrează în numărul total de voturi exprimate pentru acel partid sau alianță la nivel național, prin adunarea tuturor voturilor neutilizate și celor inferioare coeficientului electoral din toate circumscripțiile.

Ce se poate întâmpla dacă un partid politic nu depune liste în toate județele?

Ultimele alegeri parlamentare au adus și o situație fără precedent cu privire la atribuirea mandatelor, foarte interesantă din punct de vedere juridic. Un partid politic care a trecut de pragul electoral, conform procedurii de redistribuire a voturilor ar fi trebuit să primească 7 mandate de senator. Două din aceste mandate, conform legii ar trebui să fie distribuite acolo unde mai este loc, adică în județe unde nu au fost încă alocate toate mandatele de parlamentari. Problema care se ridică în speță este aceea că singurele astfel de județe sunt două județe în care acest partid politic nu a propus niciun candidat.

Astfel, cu privire la această chestiune s-a constatat că există o lacună legislativă, neexistând nici în lege, nici în deciziile interpretative ale Biroului Electoral Central o soluție. În situația dată, nu putem să nu ne întrebăm totuși, unde vor ajunge aceste două mandate și pe ce considerente?

Desigur că probabil nu se putea preîntâmpina o astfel de situație, însă consider că legislația în această materie ar putea fi mai previzibilă, mai detaliată și mai ușor accesibilă pentru toți cetățenii, astfel încât oamenii să știe foarte clar unde ajung voturile lor.

Probleme privind sistemul de redistribuire al voturilor.

La alegerile parlamentare desfășurate de curând, 14% din voturile exprimate au fost pentru partide care nu au reușit să adune suficiente voturi pentru a atinge pragul electoral. Acest procent este unul semnificativ, având în vedere că procentul partidului care a avut cele mai multe voturi a fost de numai 22%. Astfel, problema redistribuirii acestui procent de voturi este una de o importanță deosebită, pentru că aceste voturi exprimă voința unei părți importante din persoanele care au votat și este esențial ca acestea să fie luate în considerare într-un mod echitabil în procesul de formare a Parlamentului. Redistribuirea acestor voturi nu doar că ajută la o reprezentare corectă a diversității politice din societate, dar și asigură că votul cetățenilor nu este risipit doar pentru că partidele respective nu au reușit să atingă pragul electoral.

O posibilă problemă este însă aceea că datorită sistemului de redistribuie al voturilor explicat mai sus, majoritatea acestora ajung la partidele cu cele mai mari procente de voturi. Aceasta se întâmplă deoarece redistribuirea se bazează pe coeficientul electoral, ceea ce favorizează partidele mari, cu un număr semnificativ de voturi. Chiar dacă acest sistem poate părea democratic și corect la prima vedere, el nu reflectă întotdeauna voința reală a alegătorilor, în special atunci când unele voturi valabile pentru partide mai mici nu reușesc să aibă o reprezentare proporțională.

În această situație, este important să reflectăm asupra modului în care se poate îmbunătăți acest proces de redistribuire astfel încât să fie mai echitabil și să reflecte mai bine diversitatea politicii și voința alegătorilor.

Propuneri de îmbunătățire a sistemului de redistribuire:

1. O primă propunere ar fi redistribuirea în funcție de ideologia politică, adică voturile acordate unui partid care nu a reușit să treacă de pragul electoral, să fie automat redistribuite acelui partid care a trecut acest prag și care împărtășește valori cât mai apropiate de primul. O asemenea soluție ar putea reprezenta o soluție mai apropiată de voința reală a electoratului. Acest sistem ar contribui la păstrarea unui echilibru ideologic și ar asigura că alegătorii care au votat pentru o anumită viziune politică vor fi reprezentați de partide care susțin aproximativ aceleași valori. Prin implementarea unui astfel de sistem, s-ar contribui la păstrarea unui echilibru ideologic, garantând că voturile acordate unui partid mic nu sunt doar redistribuite într-un mod mecanic sau, ci sunt canalizate către partide care reflectă aceleași valori și obiective politice. Acest lucru ar asigura că alegătorii care au susținut o anumită orientare politică vor fi reprezentați în continuare de partide care împărtășesc aceleași principii fundamentale.
2. Redistribuirea voturilor în funcție de proporționalitatea regională: O altă propunere ar fi ca voturile neutilizate sau sub coeficientul electoral să fie redistribuite proporțional în fiecare circumscripție electorală, în funcție de distribuția geografică a voturilor. În loc ca aceste voturi să fie redistribuite pe întreaga țară (care poate favoriza partidele mari la nivel național), acestea ar putea fi redistribuite în aceleași județe. O astfel de soluție ar face ca voturile să rămână mai aproape de contextul politic local și ar asigura o reprezentare mai echitabilă a intereselor regionale. Cu toate acestea, nici acest sistem nu este lipsit de dezavantaje pentru ca ar putea crea dezechilibre între județe, iar partidele care au susținere mai mare într-o anumită zona geografică ar putea beneficia disproporționat de pe urma acestui sistem (UDMR spre exemplu).
3. O ultimă propunere ar fi o cedare a voturilor din partea conducătorilor partidelor care nu au trecut de pragul electoral către un alt partid ales de aceștia. În teorie, această abordare ar permite partidelor mici să sprijine un partid mai mare în schimbul unei reprezentări indirecte. Avantajele unui astfel de sistem ar fi că s-ar putea obține sprijin suplimentar pentru un partid mai mare, acest lucru determinând o coaliție mai stabilă în Parlament și evitarea unui fragmentări excesive a acestuia. Mai mult, s-ar reduce temerea cu privire la riscul de „vot pierdut”, pentru că alegătorii ar fi mai siguri că orice partid ar vota, în cazul în care acesta nu atinge pragul electoral, voturile respective vor fi redistribuite unui partid mai mare, cât mai apropiat ca ideologie de partidul pe care l-au votat. Cu toate acestea un asemenea sistem este destul de riscant, pentru că acordă o putere extraordinar de mare conducătorilor acestor partide mici. Deși este improbabil, aceștia s-ar putea folosi de această prerogativă în interes personal și să manipuleze aceste voturi după propria voință. Astfel implementarea unui asemenea sistem ar prezenta provocări semnificative în ceea ce privește democrația, transparența și reprezentarea corectă a alegătorilor.

Concluzii:

În concluzie, procesul de redistribuire a voturilor la alegerile parlamentare joacă un rol crucial în asigurarea unei reprezentări echitabile a voinței alegătorilor, în special în cazul partidelor care nu au reușit să depășească pragul electoral. Acest mecanism are scopul de a asigura o distribuție corectă a mandatelor, reflectând proporțional susținerea electoratului. Cu toate acestea, este important ca sistemul de redistribuire să fie transparent și echitabil, evitând concentrarea excesivă a puterii în mâinile partidelor mari și asigurând o reprezentare diversificată și fidelă a întregii societăți. Astfel, este esențial ca legislația electorală să permită un proces de redistribuire care să sprijine un Parlament mai reprezentativ și mai aproape de voința reală a cetățenilor.