Noutăți

Epuizarea în multinaționale – remedii împotriva hărțuirii morale la locul de muncă

După tragicul incident petrecut recent la o companie multinațională din Timișoara, în care o tânără a decis să își ia propria viață, multe probleme și neajunsuri specifice companiilor multinaționale au început să iasă la iveală. Desigur că ele există de mult timp și, hai să o zicem pe șleau, demnitatea ființei umane e sub asediu în multe dintre aceste companii.

Vestea bună e că există remedii juridice la aceste situații. Remedii care pot duce până la daune morale de zeci de mii de euro. Vestea mai puțin bună e că nimic nu funcționează de la sine. Dacă vă aflați într-o situație de hărțuire morală la locul de muncă, nu așteptați să vină cineva să vă salveze și nu așteptați să se întâmple ceva la nivel politic. TREBUIE SĂ ACȚIONAȚI!

Legea, general vorbind, stabilește drepturile salariatului și modurile în care acestea pot fi apărate. Însă întotdeauna e nevoie de ACȚIUNEA salariatului pentru a determina o apărare efectivă a acestor drepturi. Mai pe românește, ca să nu te trezești călcat în picioare, trebuie să acționezi pentru a-ți apăra propria demnitate. Nu vine nimeni să te salveze.

Doar dezvoltarea Inteligenței Artificiale reprezintă un motiv suficient de îngrijorare pentru mulți salariați ai multinaționalelor. Din cauza noilor tehnologii dar și din alte cauze, managementul va dori „să scape de unii angajați”. Știu că nu îi pot concedia direct pentru că salariații sunt protejați de lege. Și atunci inventează fel de fel de „programe interne”, „evaluări” și „noi sarcini” cu scopul nespus de a epuiza salariații până când decid să plece singuri. E o hărțuire morală în toată regula, așa-zisa „concediere tăcută”.

Potrivit Legii 202/2002, constituie hărţuire morală la locul de muncă şi se sancţionează disciplinar, contravenţional sau penal, după caz, orice comportament exercitat cu privire la un angajat, de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern şi/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care să aibă drept scop sau efect o deteriorare a condiţiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnităţii angajatului, prin afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre urmatoarele forme:

1. conduita ostilă sau nedorită;
2. comentarii verbale;
3. acţiuni sau gesturi.

Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.

Fiecare angajat are dreptul la un loc de muncă lipsit de acte de hărţuire morală. Niciun angajat nu va fi sancţionat, concediat sau discriminat, direct sau indirect, inclusiv cu privire la salarizare, formare profesională, promovare sau prelungirea raporturilor de muncă, din cauză că a fost supus sau că a refuzat să fie supus hărţuirii morale la locul de muncă.

Angajații care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă răspund disciplinar, în condiţiile legii şi al regulamentului intern al angajatorului. Răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea contravenţională sau penală a angajatului pentru faptele respective.

Angajatorul are obligaţia de a lua orice măsuri necesare în scopul prevenirii şi combaterii actelor de hărţuire morală la locul de muncă, inclusiv prin prevederea în regulamentul intern al unităţii, de sancţiuni disciplinare pentru angajații care săvârşesc acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.

Este interzisă stabilirea de către angajator, în orice formă, de reguli sau măsuri interne care să oblige, să determine sau să îndemne angajații la săvârşirea de acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă.

Angajatul, victimă a hărţuirii morale la locul de muncă trebuie să dovedească elementele de fapt ale hărţuirii morale, sarcina probei revenind angajatorului, în condiţiile legii. Intenţia de a prejudicia prin acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă nu trebuie dovedită.

Încălcarea prevederilor de mai sus, se pedepsește astfel:

Constituie contravenție hărţuirea morală la locul de muncă săvârşită de către un angajat, prin lezarea drepturilor sau demnităţii unui alt angajat, şi se pedepseşte cu amendă de la 10.000 lei la 15.000 lei.

Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă:

1. de la 30.000 lei la 50.000 lei, neîndeplinirea de către angajator a obligaţiilor prevăzute la art. 2 alin. (5 5);
2. de la 50.000 lei la 200.000 lei, nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 2 alin. (5 6).

Angajatul victimă a hărțuirii morale va putea obține în instanță:

1. obligarea angajatorului la luarea tuturor măsurilor necesare pentru a stopa orice acte sau fapte de hărţuire morală la locul de muncă cu privire la angajatul în cauză;
2. reintegrarea la locul de muncă a angajatului în cauză;
3. obligarea angajatorului la plata către angajat a unei despăgubiri în cuantum egal cu echivalentul drepturilor salariale de care a fost lipsit;
4. obligarea angajatorului la plata către angajat a unor daune compensatorii şi morale;
5. obligarea angajatorului la plata către angajat a sumei necesare pentru consilierea psihologică de care angajatul are nevoie, pentru o perioadă rezonabilă stabilită de către medicul de medicină a muncii;
6. obligarea angajatorului la modificarea evidenţelor disciplinare ale angajatului.

Măsurile de la punctul a și până la punctul e pot fi dispuse și de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în urma sesizării primite de la angajatul hărțuit.

Așadar, după cum spuneam mai sus, remedii există pentru cei dispuși să își apere propria demnitate. Dar trebuie să ACȚIONAȚI.