Noutăți

Câte autostrăzi și câte case va construi viitorul Președinte al României?

La sfârșitul lunii noiembrie 2024 se vor desfășura alegerile prezidențiale, urmând să fie ales cel de-al cincilea președinte din istoria postdecembristă a statului Român.

Însă cât de multe știu românii despre „cea mai înaltă funcție din stat”? Drept urmare, cum știm ce criterii vom folosi pentru alegerea unui nou președinte al statului?

Retorica generală în rândul populației este aceea că președintele are un rol deosebit de important în administrarea statului și în toate aspectele privind procesul decizional în mediul legislativ ori chiar judecătoresc. Astfel auzim adesea sintagme de genul „acest președinte sper să construiască autostrăzi!”, „ne trebuie un președinte care să facă spitale!”, „vrem un președinte care să înlăture corupția!”, „președintele a promis că ne va mări salariile”. În realitate veți fi surprinși să aflați că niciuna dintre aceste prerogative nu aparține, în România cel puțin, președintelui.

Citind acest articol vă propun să reținem care sunt cu adevărat atribuțiile pe care le are Președintele României pentru a evita orice fel de confuzie cu atribuțiile altor organe ale statului.

Răspunsul la întrebarea „unde pot să aflu aceste informații?” este unul relativ simplu întrucât dată fiind importanța acestei funcții, atribuțiile și rolul Președintelui României sunt consacrate la nivel constituțional.

Astfel, Constituția României, adoptată în 1991, consacră un întreg capitol Președintelui României (Capitolul II).

Articolul 80, primul articol care tratează această instituție (o numim astfel întrucât, în drept, prin „instituție” înțelegem inclusiv un cumul de norme juridice care reglementează un anumit domeniu restrâns, cum în acest caz „instituția Președintelui României” cuprinde un ansamblu de reguli ce stabilesc rolul, funcțiile, atribuțiile, condițiile, procedura de alegere și numire în funcție precum și alte aspecte referitoare la Președintele României). „Președintele României” este așadar o funcție în stat, și nu neapărat o persoană determinată.

Urmează să stabilim care sunt principalele funcții, adică roluri generale ale Președintelui României, urmând ca totodată să analizăm prin atribuții concrete cum sunt îndeplinite aceste funcții.

1. Prima și probabil cea mai importantă funcție pe care o îndeplinește Președintele României este cea de reprezentant al statului.

În exercitarea acestui rol Președintele României se prezintă drept imaginea statului român atât în raport cu instituțiile interne și cetățenii statului, cât și în raport cu celelalte state ori organizații internaționale. Drept urmare, Președintele României trebuie să stăpânească calități diplomatice și de comunicare deosebite întrucât prin cuvintele sale se exprimă de fapt întreaga națiune iar imaginea sa se suprapune în multe situații cu imaginea statului.

Modul în care persoana ce exercită această funcție se comportă în cadrul adunărilor internaționale poate fi determinant pentru viitorul diplomatic al țării. Tot din acest motiv, Președintele României trebuie să fie cât mai prezent și activ implicat în toate ocaziile ce pot naște oportunități diplomatice favorabile României. Așadar, călătoriile în străinătate cu ocazia diverselor întruniri „la cel mai înalt nivel” sunt necesare pentru a asigura reprezentarea României și în unele ocazii pentru a transmite opinia națională cu privire la un anumit subiect.

Atribuțiile referitoare la această funcție sunt printre altele încheierea de către Președinte a tratatelor internaţionale în numele României (însă acesta doar „semnează”, întrucât ele sunt negociate de Guvern și ratificate de Parlament); acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai României şi aprobarea înființării ori desfiinţării sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

2. Funcția de garant al independenței, integrității și unității naționale.

Prin raportare la acest rol Președintele României este obligat să păstreze un discurs democratic, și în esență, să combată orice eventuală mișcare separatistă, ori de agresivitate din partea altor state, urmărind în principal menținerea frontierelor statului în forma actuală. Cu toate că acest rol pare mai puțin esențial în contextul politic și social internațional actual, istoria ne arată că în multe situații integritatea și independența României au fost puse la încercare.

Această funcție îi conferă Președintelui României o serie de atribuții concrete în domeniul apărării naționale. Astfel, ocupă în paralel și poziția de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, fiind comandantul forţelor armate. Tot astfel el este obligat să ia măsuri pentru respingerea oricărei eventuale agresiuni îndreptate contra României. Poate declara mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate, în cazuri de excepție chiar și fără vreo aprobare prealabilă din partea Parlamentului. Tot Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale.

Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice, considerându-se că în astfel de situații este esențial ca și reprezentantul ales al statului să aibă un cuvânt de spus.

3. Veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a instituțiilor.

Această funcție conferă Președintelui României numeroase atribuții specifice, regăsind printre acestea probabil cele mai importante îndatoriri și drepturi asociate acestui statut.

Raportat la respectarea Constituției, președintele poate pe de o parte să refuze promulgarea imediată a unor acte legislative ale Parlamentului, în măsura în care consideră că prin acestea se nesocotește legea fundamentală (dar și din alte motive pe care le înțelege ca fiind temeinice).

Acest drept de veto nu este însă un instrument foarte puternic întrucât se limitează la o unică posibilitate de refuz, astfel că a doua oara când este solicitat cu același act normativ, chiar dacă acesta este identic cu cel respins inițial, Președintele României va fi obligat să îl promulge. Astfel, prin această modalitate putem spune mai de grabă că el are rolul de a atrage atenția populației în legătură cu intenția de a se promulga o lege aparent necorespunzătoare.

Pe de altă parte, Președintele este unul dintre puținii titulari ai posibilității de sesizare directă a Curții Constituționale cu o obiecție de neconstituționalitate. În acest mod el poate pune în vedere autorității competente în domeniul verificării corespondenței legislației cu Constituția faptul că s-ar putea să existe un viciu de constituționalitate. Important de reținut este că nici măcar în aceste situații descrise nu Președintele este cel care stabilește dacă un act legislativ va rămâne sau nu în ființă, ci alte instituții (Parlamentul/ Curtea Constituțională).

Privitor la funcționarea instituțiilor statului, Președintele este cel ce va numi în funcție Primul Ministru al României. Mai importantă decât numirea în funcție, care reprezintă o simplă formalitate de începere a mandatului, Președintele este chiar cel care alege ce persoană va îndeplini funcția de Prim-ministru (acesta din urmă având în România un rol mult mai important decât însuși cel ce îl numește). Cu toate acestea, și în această privință Președintele este limitat deoarece este obligatoriu ca Prim-ministrul să primească „votul de încredere” al Parlamentului.

Iarăși, o atribuție excepțională a Președintelui României este aceea de dizolvare a parlamentului. Chiar dacă denumirea face ca acest drept să pară unul distructiv ori totalitar, în realitate rolul acestuia este tocmai acela de a asigura funcționarea și continuitatea instituției legislative. Condițiile pentru ca aceasta să se întâmple sunt foarte drastice, mai exact este necesar ca Parlamentul să nu acorde votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură.

De fapt, într-o atare situație Parlamentul se dovedește a fi în imposibilitatea de a se pune de acord pentru a lua o decizie deosebit de importantă pentru funcționarea statului, așadar se învederează necesitatea organizării unor alegeri parlamentare anticipate. Dizolvarea nu este posibilă în anumite situații excepționale, precum în timp de război sau asediu.

Tot Președintele este cel care, la propunerea Prim-ministrului de această dată, numește și revocă din funcție membrii Guvernului. De asemenea, el prezidează ședințele guvernului la care ia parte.

Președintele României mai numește în funcție și alte categorii de funcționari publici exercitând diverse roluri în cele mai importante instituții ale statului, atunci când legea îi conferă această prerogativă, cum este de pildă în cazul magistraților, ori oferirea titlului de mareșal, general sau amiral.

4. Are rolul de mediator între puterile statului precum și între stat și cetățeni

Președintele României trebuie să urmărească continuu menținerea unei stări de pace și armonie la nivel intern. Astfel trebuie pe cât posibil să evite revoltele populare sau diverse „sabotaje” dintre instituțiile statului. Toate acestea sunt în mod evident necesare păstrării unui mediu democratic și stabil de care să se bucure toți resortisanții.

Președintele ar trebui să fie deschis la comunicarea cu cetățenii și pe cât posibil să găsească întotdeauna mijloace de păstrare a calmului și ordinii publice, în special în situații de criză.

Atribuțiile conferite în acest sens sunt în principal de consultare a guvernului în problemele de interes national, adresarea de mesaje în fața Parlamentului prin care pune în discuție probleme de interes public.

Tot în virtutea acestei funcții, Președintele are o putere deosebită în materie penală- aceea de oferire a grațierii individuale. Astfel, dacă consideră că ar fi o exprimare a interesului societății ca fapta pentru care o persoană a fost trasă la răspundere penală în fața instanței de judecată să fie „iertată”, Președintele României are acest drept.

O altă modalitate prin care președintele poate pune în discuția cetățenilor anumite probleme de interes public este inițierea unui referendum. Această prerogativă a fost uzitată în ultimii ani în România. În principiu se dorește exprimarea dreptului la „autoguvernare” al cetățenilor, fiind totodată o formă de mediere a unor eventuale conflicte, prin strângerea de informații privind opinia majoritară referitor la o anumită situație care este de cele mai multe ori privită ca fiind delicată.

5. Este unul dintre garanții îndeplinirii obligațiilor României față de Uniunea Europeană.

Prin aderarea la Uniunea Europeană, România și-a asumat o serie de angajamente. Datorită implicațiilor pe care le are aderarea la spațiul unional este esențial ca îndatoririle naționale să fie promovate și protejate la cel mai înalt nivel în stat.

Prin chiar funcția sa de reprezentant, Președintele României trebuie să reafirme și să promoveze apartenența României la lumea democratică europeană.

Așadar, prin toate cele arătate, observăm că de fapt persoana care îndeplinește funcția de Președinte al României nu este atât de implicată în administrația națională precum se consideră în general.

Funcțiile ce în mod popular sunt asociate cu Președintele aparțin în realitate altor instituții mult mai importante și mult mai dotate din punct de vedere a atribuțiilor ale statului. Guvernul și autoritățile locale sunt cei responsabili cu dezvoltarea infrastructurii, fie că vorbim de cea rutieră, educațională, informațională sau sanitară, a economiei și a majorității celorlalte aspecte ce pot fi asociate cu serviciile publice adresate cetățenilor.

În principiu, Guvernul este cel care pune în executare (de aici denumirea de „executiv”) legile pe care Parlamentul le dictează. Parlamentul este unica autoritate ce are puterea de a legifera în România, fiind singurul care adoptă legi.

În materie judecătorească doar instanțele de judecată naționale pot stabili interpretarea și aplicarea corectă a unei norme legislative asupra unei stări de fapt determinate.

Rolul Președintelui României este deci mai mult unul de reprezentant, fiind prima imagine asociată la nivel diplomatic cu statul. De asemenea, poartă responsabilitatea comunicării armonioase dintre autorități și cetățeni și este principalul garant al respectării constituției, al statului de drept și a independenței naționale.