Noutăți

Protecția antreprenorului

În discuţiile cu unii prieteni/clienți, în cadrul cărora am abordat situaţia întreprinzătorilor, am ajuns inevitabil la întrebarea: „În ce măsură statul respectă întreprinzătorii, adică pe acei membri ai societăţii care investesc în afa­ceri, organizează întreprinderi sau conduc orga­nizaţii cu obiect de activitate economic (producţia şi circulaţia mărfurilor, executarea de lucrări sau prestarea de servicii)?” Știm că avem o protecție a consumatorului dar cine realizează protecția antreprenorului? Bineînțeles, vorbim în principal de întreprinzătorii mici și mijlocii, marile companii multinaționale au altă putere de influență (nu că acestea ar fi lipsite de probleme).

Impozitele, contribuţiile obligatorii sau taxele sunt generate ca urmare a activităţilor pe care întreprinderile individuale sau colective le desfăşoară. Este foarte clar că, fără banii rezultaţi, direct sau indirect, din activităţile economice de­ru­late de întreprinzători, autorităţile şi instituţiile publice nu ar putea funcţiona, iar persoanele cu drepturi asigurate din bugetul de stat (salariaţii din sistemul public, pensionarii, asiguraţii me­dical, elevii, studenţii, şomerii etc.) ar fi grav afectate.

Dacă ne imaginăm că ar avea loc o grevă fiscală a întreprinzătorilor, efectele acesteia ar fi catastrofale nu numai pentru stat, ci şi pentru cetăţeni. În orice economie de piaţă, între­prinzătorul este cel mai important actor în opera producerii de plus valoare, este protagonistul scenei economice, este cel care riscă o parte sau poate toată averea sa pentru urmărirea visului său și dezvoltarea afacerii.

Metaforic spus, întreprinzătorul este cel care alimentează cu energie motorul capitalismului şi al progresului economic. Fără oamenii cu idei, fără oamenii care implementează programe econo­mice sau fără oamenii dispuşi să‑şi asume riscuri, să‑şi pună în joc averea sau imaginea lor ori să‑şi asume consumul de resurse privind organizarea unor afaceri nu poate fi conceput un sistem economic bazat pe principiile economiei de piaţă.

Contrar opiniei generale potrivit căreia, acești oameni sunt bogaţi, cei mai mulţi întreprinzători nu au o situaţie materială foarte bună, explicaţia fiind aceea că au investit în afaceri tot ceea ce au acumulat sau poate chiar mai mult, au contractat credite şi sunt încă datori etc. Din păcate, sunt și antreprenori care investesc, dar fără să aibă succes fie din cauze subiective, fie din cauze obiective. Chiar și cei de succes, ajung acolo după mai multe eșecuri.

Privind în perspectivă lista întreprinzătorilor care, de‑a lungul timpului, au intrat în insolvenţă ori care au eșuat în alt mod, se constată lesne faptul că eșecul în afaceri afectează un procent însemnat dintre oamenii de afaceri. Închiderea sau eșecul unei afaceri poate produce efecte asupra întregului segment de business, iar nu numai în privinţa întreprinzătorului care a eşuat, deși, evident, acesta din urmă are cel mai mult de pierdut.  

Se afirmă că antreprenorul îşi asumă riscuri mari, dar și câştigurile lui sunt pe măsura riscurilor asumate. În plus, acesta se bucură de libertate mai mare decât simplii salariaţi sau funcţionari publici. Pot fi adevărate ambele susţineri, dar nu sunt sigure, ci doar posibile. Adică după ce succesul a fost obținut, totul pare simplu, însă, până să apară rezultatele pozitive scontate, este un drum lung pavat cu multe obstacole, cu renunţări la facilităţile sociale şi cu stresul generat de sabia lui Damocles deasupra capului. Întreprinzătorul autentic este omul care implementează idei, asumându-şi riscuri pe care foarte mulţi oameni nu sunt dispuşi să şi le asume, fără a avea vreo garanţie că va reuşi.

Ce fac întreprinzătorii autentici pentru stat (societate) în bună măsură se cunoaşte, dar ce face statul (societatea) pentru acești întreprinzători?

Statul, prin organele sale abilitate, ar trebui să dezvolte permanent programe de încurajare și susținere a oamenilor întreprinzători, iar noi, societatea civilă, să dezvoltăm la rândul nostru o atitudine de apreciere și încurajare față de acești oameni, bineînțeles, făcând selecția și pe baza principiului calității produsului sau serviciului oferit de ei.