Noutăți

Clauzele abuzive și executarea silită

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a luat, de curând, o hotărâre cu implicații foarte importante. Astfel, CJUE a hotărât că termenul de 15 zile nu este suficient pentru a depune contestația la executare. In cauza C75/19 Curtea a decis ca persoanele împrumutate la bănci sau IFN-uri si cei care sunt subiectul unei recuperări de creanțe pot depune o contestație la executare oricând. Singura condiție care trebuie respectată este ca persoanele să invoce existența unor clauze de natură abuzivă în cadrul contestației la executare și în legătura cu contractul de credit pus in executare silită.

Fără a elabora prea mult, e important să reținem două lucruri importante despre aceasta hotărâre:

• contestația la executare silita se poate face si peste termenul impus până acum de 15 zile;
• toți cei care s-au judecat și au primit respingere de la instanță în baza "tardivității" pot să își redeschidă dosarele.

Decizia a fost luata de CJUE in cadrul unui litigiu intre MF si BNP Paribas SA Bucuresti. Un contract de credit pentru bunuri de consum a fost subiectul principal.

La 27 octombrie 2008, MF a incheiat un contract de credit cu institutia financiara nebancara Cetelem IFN Bucuresti, avand ca obiect suma de 3 498 de lei (RON) (aproximativ 740 de euro), destinata achizitionarii unor bunuri de consum de la un magazin de electrocasnice. Acest contract prevedea o rata anuala a dobanzii de 12,70 %, comisioane lunare de 0,87 %, o prima de asigurare lunara de 7,52 RON (aproximativ 1,5 euro) si o dobanda anuala efectiva (DAE) de 29,82%. Anexa 1 la acest contract cuprindea conditiile generale, in care erau definiti termenii utilizati si era stabilit cuantumul comisioanelor si al penalitatilor de intarziere.

Deoarece MF nu a rambursat ratele prevazute in contractul de credit in cauza, Secapital, in calitate de cesionar al contractului de credit in litigiu, a depus, la 5 decembrie 2013, la un executor judecatoresc, o cerere de executare silita pentru suma totala de 4 209,19 RON (aproximativ 890 de euro), din care 2 955,52 RON (aproximativ 629 de euro) debit principal, 510,42 RON (aproximativ 106 euro) dobanzi, 220 RON (aproximativ 45 de euro) penalitati si 523,25 RON (aproximativ 110 euro) comisioane bancare restante.

Instanta de executare initial investita cu solutionarea cererii de incuviintare a executarii silite a respins aceasta cerere apreciind ca Secapital nu a facut dovada existentei unei creante certe si exigibile. Instanta de apel a admis insa aceasta cerere si a incuviintat executarea silita. In consecinta, la 2 aprilie 2014, executorul judecatoresc in cauza a emis primele acte de executare silita, iar comunicarea acestor acte catre MF a avut loc la 7 aprilie 2014. La 21 mai 2014, executorul judecatoresc a dispus infiintarea unei popriri asupra venitului salarial al lui MF.

La 7 noiembrie 2014, MF a solicitat, prin intermediul unei contestatii la executarea silita inregistrate pe rolul Judecatoriei Targu Mures (Romania), anularea tuturor actelor de executare si a executarii silite insasi, precum si a deciziei prin care s‑a incuviintat executarea silita, intrucat dreptul de a cere executarea silita era prescris. Secapital a invocat o exceptie de inadmisibilitate intemeiata pe caracterul tardiv al contestatiei la executarea silita. Dupa ce instanta sesizata a dispus, la 5 ianuarie 2015, suspendarea provizorie a executarii silite, MF si‑a completat contestatia, solicitand instantei mentionate sa constate nulitatea absoluta a titlului executoriu pe care il constituie contractul de credit cu privire la anumite clauze cuprinse in acest contract, care ar fi avut un caracter abuziv.

Drept raspuns, Secapital a sustinut ca motivul intemeiat pe pretinsul caracter abuziv al unor clauze cuprinse intr‑un contract care constituie titlu executoriu nu poate fi invocat in cadrul unei proceduri de contestatie la executarea silita deoarece Codul de procedura civila prevede ca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu pot fi invocate de contestator numai daca legislatia nationala nu prevede nicio alta procedura specifica pentru desfiintarea acelui titlu. Or, dispozitiile Legii nr. 193/2000 ar prevedea o astfel de procedura.

Prima instanta de judecata a respins exceptia inadmisibilitatii invocata de Secapital, considerand ca, pentru desfiintarea titlului executoriu care consta intr‑un contract de credit, calea este actiunea in justitie, care cuprinde inclusiv contestatia la executare, prevazuta la articolul 712 alineatul (1) din Codul de procedura civila. In schimb, instanta mentionata a admis exceptia intemeiata pe tardivitatea contestatiei la executare si a respins, ca tardiv formulata, cererea contestatoarei, in temeiul dispozitiilor Codului de procedura civila, care prevad un termen de 15 zile pentru introducerea contestatiei mentionate.

Contestatoarea a formulat apel la Tribunalul Specializat Mures (Romania), care, in acest context, a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:
"1. Se opun dispozitiile Directivei [93/13], respectiv considerentele al doisprezecelea, al douazeci si unulea si al douazeci si treilea din preambulul directivei si articolul 6 alineatul (1), articolul 7 alineatul (2) si articolul 8 din directiva, unei interpretari a instantelor nationale conform careia consumatorul nu poate invoca in cadrul unei contestatii la executare, care, potrivit dreptului intern, reprezinta o actiune speciala ce poate fi exercitata in anumite termene si conditii restrictive, dupa inceperea unei executari silite impotriva contestatorului, pe motiv ca ar fi inadmisibila pe aceasta cale, constatarea existentei unor clauze abuzive intr‑un contract de credit incheiat cu un profesionist, contract de credit care reprezinta, potrivit legii, titlu executoriu si in temeiul caruia s‑a inceput executarea silita impotriva consumatorului, prin raportare la reglementarile din legislatia interna care prevad o actiune de drept comun, imprescriptibila, prin care consumatorul poate cere oricand constatarea existentei unor clauze abuzive si lipsirea lor de efecte, fara insa ca solutia in cadrul acestei proceduri sa produca consecinte directe asupra procedurii de executare silita, existand riscul ca executarea silita sa fie terminata inainte de obtinerea unei solutii in cadrul procedurii de drept comun?
2. In caz afirmativ, se opun aceleasi dispozitii ale directivei unei prevederi din dreptul national care stabileste un termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte de executare silita (printr‑o dispozitie imperativa, de ordine publica, a carei nerespectare atrage respingerea actiunii ca tardiv formulata) pentru invocarea de catre consumatorul contestator (debitor urmarit silit) a caracterului abuziv al unor clauze contractuale din cuprinsul contractului de credit incheiat cu un profesionist, in conditiile in care acelasi regim il au in dreptul intern si invocarea unor critici similare apreciate ca aparari pe fondul cauzei, respectiv avand in vedere faptul ca, potrivit jurisprudentei constante a Curtii, exista in sarcina instantei nationale o obligatie de a examina din oficiu caracterul abuziv al unor clauze contractuale de indata ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare in acest sens?”

In primul rand, Curtea a analizat dreptul Uniunii si a remarcat urmatoarele:

• al doisprezecelea considerent al Directivei 93/13 are urmatorul cuprins: "intrucat, cu toate acestea, in stadiul lor actual, legislatiile interne permit doar preconizarea unei armonizari partiale; intrucat, in special, prezenta directiva nu se refera decat la clauzele contractuale care nu au fost negociate individual; intrucat statele membre ar trebui sa aiba posibilitatea, respectand in acelasi timp dispozitiile tratatului, de a le asigura consumatorilor un nivel mai ridicat de protectie prin dispozitii de drept intern mai stricte decat cele din prezenta directiva".
• al douazeci si unulea considerent al acestei directivei are urmatorul cuprins: "intrucat statele membre ar trebui sa se asigure ca nu se includ clauze abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de catre un vanzator sau furnizor [a se citi «de catre un profesionist»] si ca, in cazul in care, cu toate acestea, se includ astfel de clauze, acestea nu creeaza obligatii pentru consumator, iar contractul continua sa creeze obligatii pentru parti prin acele clauze [a se citi «potrivit dispozitiilor sale»] in cazul in care poate continua sa existe fara dispozitiile abuzive".
• al douazeci si treilea considerent al directivei mentionate enunta urmatoarele: "intrucat persoanele sau organizatiile, in cazul in care sunt considerate, in temeiul legislatiei unui stat membru, ca avand un interes legitim in acest domeniu, trebuie sa aiba posibilitatea de a ataca clauzele contractului care au fost redactate pentru a fi utilizate in general in contractele incheiate cu consumatorii si in special impotriva clauzelor abuzive, fie in fata unui autoritati judiciare, fie in fata unei autoritati administrative care are competenta de a decide cu privire la reclamatii sau de initia procedurile legale corespunzatoare; intrucat aceasta posibilitate nu implica, cu toate acestea, verificarea prealabila a conditiilor generale utilizate in anumite sectoare economice".
• potrivit articolului 6 alineatul (1) din Directiva 93/13: "Statele membre stabilesc ca clauzele abuzive utilizate intr‑un contract incheiat cu un consumator de catre un vanzator sau un furnizor [a se citi «de catre un profesionist»], in conformitate cu legislatia interna, nu creeaza obligatii pentru consumator, iar contractul continua sa angajeze partile prin aceste clauze [a se citi «potrivit dispozitiilor sale»], in cazul in care poate continua sa existe fara clauzele abuzive."
• articolul 7 din aceasta directiva prevede:
  • "(1) Statele membre se asigura ca, in interesul consumatorilor si al concurentilor, exista mijloace adecvate si eficace pentru a preveni utilizarea in continuare a clauzelor abuzive in contractele incheiate cu consumatorii de catre vanzatori sau furnizori [a se citi «de catre profesionisti»].
  • (2) Mijloacele mentionate la alineatul (1) cuprind dispozitiile in conformitate cu care persoanele sau organizatiile care au, in temeiul legislatiei interne, un interes legitim in protectia consumatorilor pot introduce o actiune in justitie sau in fata organismelor administrative competente, in conformitate cu legislatia interna in cauza, pentru a obtine o decizie care sa stabileasca daca clauzele contractuale elaborate pentru a fi utilizate in general sunt abuzive, astfel incat sa poata aplica mijloace adecvate si eficiente pentru a preveni utilizarea acestor clauze in continuare.
  • […]"
• articolul 8 din directiva mentionata prevede: "Statele membre pot adopta sau mentine cele mai stricte dispozitii compatibile cu tratatul in domeniul reglementat de prezenta directiva, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protectie."