Astăzi, Guvernul României a introdus certificatul verde printr-o hotărâre care urmează să fie publicată în Monitorul Oficial. Certificatul verde Covid (green pass), raportat la datele pe care le deținem în prezent, nu este doar o absurditate juridică ci și una medicală. Ministrul israelian al Sănătății a fost surprins recunoscând că singurul scop al acestui certificat este să pună presiune pe nevaccinați pentru a se vaccina. A se vaccina și apoi ce? Apoi să atingem 10.000 de cazuri pe zi cum are acum Israelul? Apoi să avem mai mulți vaccinați decedați prin spitale, cum se întâmplă în Marea Britanie?

Mai exact, green pass-ul nu va mai fi folosit doar la circulație internațională, așa cum fusese el prezentat inițial (pentru „înlesnirea liberei circulații”) ci și pentru a participa la unele activități sociale în interiorul țării. Acum sunt „unele”, dar mâine-poimâine nu vei mai avea job fără certificatul absurdului, așa cum se întâmplă în Italia.

Astfel, în judeţele/localităţile în care incidenţa cumulată la 14 zile este mai mare de 3 la mia de locuitori şi mai mică sau egală cu 6 la mie, noile norme prevăd că activităţile sunt permise doar cu participarea următoarelor categorii de persoane:

•    vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 şi pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare;
•    care prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecţia cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore;
•    care se află în perioada cuprinsă între a 15-a zi şi a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2”.

Obligația de a prezenta rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, nu mai vechi de 72 de ore, sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2, nu mai vechi de 48 de ore, se aplică și copiilor peste 6 ani. Notă – în cazul tinerilor sunt deja studii care arată că efectele adverse ale vaccinului pot prezenta mai mult pericol decât boala în sine.

Activitățile sunt următoarele:

•    în spațiile închise sau deschise, competițiile sportive se pot desfășura pe teritoriul României cu participarea spectatorilor până la 30% din capacitatea maximă a spațiului, cu asigurarea unei distanțe de minimum 1 metru între persoane şi cu purtarea măștii de protecție.
•    organizarea şi desfășurarea activității în cadrul cinematografelor, instituțiilor de spectacole şi/sau concerte sunt permise cu participarea publicului până la 50% din capacitatea maximă a spațiului şi cu purtarea măștii de protecție.
•    organizarea de evenimente private (nunți, botezuri etc.) cu un număr de participanți de maximum 200 de persoane în interior şi cu asigurarea unei suprafețe de minimum 2 mp pentru fiecare persoană.
•    organizarea de cursuri de instruire şi workshopuri pentru adulți, inclusiv cele organizate pentru implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene, este permisă cu un număr de participanți de maximum 150 de persoane în interior şi de maximum 200 de persoane în exterior, cu asigurarea unei suprafețe de minimum 2 mp pentru fiecare persoană, cu purtarea măștii de protecție şi cu respectarea normelor de sănătate publică stabilite prin ordinul ministrului sănătății.
•    organizarea de conferințe este permisă cu un număr de participanți de maximum 150 de persoane în interior, cu asigurarea unei suprafețe de minimum 2 mp pentru fiecare persoană, cu purtarea măștii de protecție şi cu respectarea normelor de sănătate publică stabilite în ordinul ministrului sănătății.
•    organizarea de mitinguri şi demonstrații este permisă cu un număr de participanți de maximum 100 de persoane.
•    activitatea restaurantelor şi cafenelelor, în interiorul clădirilor, precum şi la terase este permisă până la 50% din capacitatea maximă a spațiului în intervalul orar 5:00 – 2:00.
•    activitatea în baruri, cluburi şi discoteci este permisă fără a depăși 30% din capacitatea maximă a spațiului în intervalul orar 5:00 – 2:00.
•    activitatea cu publicul la jocurile de noroc este permisă până la 50% din capacitatea maximă a spațiului.
•    activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfășoară activități de administrare a piscinelor interioare este permisă fără a depăși 50% din capacitatea maximă a spațiului.
•    activitatea operatorilor economici care administrează locuri de joacă pentru copii în spații închise este permisă fără a depăși 50% din capacitatea maximă a spațiului şi în intervalul orar 5:00 – 24:00.
•    activitatea operatorilor economici care administrează săli de jocuri este permisă fără a depăși 50% din capacitatea maximă a spațiului în intervalul orar 5:00 – 2:00.
•    activitățile sportive şi recreative în aer liber sunt permise cu participarea a maxim 10 persoane care nu locuiesc împreună, în condițiile care vor fi stabilite prin ordin comun al ministrului Culturii şi ministrului Tineretului şi Sportului.

De asemenea, în cazul județelor/localităților cu incidența cuprinsă între 4 și 6 la mia de locuitori, sălile de sport şi/sau fitness pot funcționa fără a depăși 50% din capacitatea maximă a spațiului, cu asigurarea unei suprafețe de minimum 7 mp pentru fiecare persoană.

Toată revolta împotriva acestei măsuri este pe deplin justificată și prezentă în toate țările în care a fost introdus. Și știți care e culmea – ies protestatarii în mai toate țările europene de ceva vreme deja și nu mor de Covid...

    1. Vaccinații transmit virusul.

La sfârșitul lunii iulie 2021, CDC-ul american a anunțat că, în urma ultimelor studii, s-a descoperit o încărcătură virală similară în căile respiratorii ale celor vaccinați cât și ale celor nevaccinați. Pe scurt, vaccinații sunt vectori de transmitere exact la fel ca nevaccinații. S-au mai încercat niște sofisme de către unii, „ar fi aceeași cantitate virală dar e posibil să nu stea la fel de mult în caile respiratorii ale unui vaccinat comparativ cu un nevaccinat” – dar irelevante și toate la „timpul probabil”. Aceeași încărcătură virală înseamnă același potențial de transmitere. Însuși vârful de lance în lupta cu molima, dr. Fauci, a semnalat televizat acest aspect. Și deja toți știm, când Mr. Fauci semnalează ceva, devine literă de lege.

Orice discuție pornind de la această bază frizează absurdul. Un om testat va sta cu frică într-un restaurant alături de un om vaccinat doar pentru că cel din urmă poate transmite virusul dar nu are obligație să prezinte un test negativ. Păi cum asigurăm aici sănătatea publică?

    2. Discriminarea este mai mult decât evidentă.

Există tot felul de voci în mediul online care încearcă să o scalde cum că nu ar fi o discriminare invocând tot felul de comparații stupide și puerile. Pentru ei în mod special trebuie să începem cu definiția discriminării din DEX – „Politică prin care un stat sau o categorie de cetățeni ai unui stat sunt lipsiți de anumite drepturi pe baza unor considerente nelegitime.

Continuăm cu Protocolul Adițional Nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

Articolul 1 - Interzicerea generală a discriminării

1. Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.
2. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică pe baza oricăruia dintre motivele menţionate în paragraful 1.

Și ajungem la Constituția României:

Art. 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Art. 26
(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată. (după cum știm vaccinarea este un act medical voluntar, intim, informat și privat)

Citatele ar putea continua. Să dăm un exemplu ca să înțeleagă și cei care percep viața prin intermediul comparațiilor: 2 oameni stau în fața intrării unui restaurant, unul e vaccinat celălalt nu, ambii pot fi infectați sau sănătoși, însă dintre ei intră doar vaccinatul. Celălalt, pe lângă că are nevoie de test pe banii lui (nu contează cât, ar putea fi și 1 leu), nici măcar nu are siguranța că sănătatea sa este protejată odată intrat.

Pe de altă parte, de fapt niciunul dintre ei nu are siguranța a nimic deoarece nici testele PCR nu oferă o garanție a veridicității, motiv pentru care CDC-ul american recomandă acum renunțarea la testarea RT-PCR și găsirea unor teste mai relevante. Singurul numitor comun care rămâne real este frica. Singur dușman real al oamenilor și singurul aliat de nădejde al „promotorilor” pandemiei e frica.

Despre sănătate publică nu mai e demult, despre democrație și stat de drept nici atât, atunci despre ce e? Despre zorii unui sistem de credit social introdus pe ușa din spate a „problemelor de sănătate publică”? Despre începutul contopirii identităților noastre fizice, digitale și biologice despre care vorbea Klaus Schwab? Nu știu dar ceea ce știu sigur e că nimeni nu ne invită cu frumosul la o altfel de orânduire ci cu forța. Și mai știu că acum e într-adevăr momentul pentru solidaritate, vaccinat-nevaccinat nu contează câtuși de puțin!

S-a tot aruncat recent în spațiul public ideea că școlile și universitățile vor întocmi liste cu cei vaccinați/nevaccinați pentru că, nu-i așa, e vorba de sănătate publică aici. Ideea este, bineînțeles, însoțită de veșnica narațiune „vaccin gratis sau test pe banii tăi”, discriminatorie și lipsită de noimă.

Haideți să vedem împreună de ce.

I.    Date științifice:

1. Transmiterea bolii vaccinați vs. nevaccinați.

La sfârșitul lunii iulie 2021, CDC-ul american a anunțat că, în urma ultimelor studii, s-a descoperit o încărcătură virală similară în căile respiratorii ale celor vaccinați cât și ale celor nevaccinați. Pe scurt, vaccinații sunt vectori de transmitere exact la fel ca nevaccinații. S-au mai încercat niște sofisme de către unii, „ar fi aceeași cantitate virală dar e posibil să nu stea la fel de mult în caile respiratorii ale unui vaccinat comparativ cu un nevaccinat” – dar irelevante și toate la „timpul probabil”. Aceeași încărcătură virală înseamnă același potențial de transmitere.

Concluzia: definiția discriminării este aplicarea unui tratament diferit în situații similare/identice – prin urmare, a solicita test unui nevaccinat și a nu-l solicita de la un vaccinat atâta timp cât ambii pot transmite la fel virusul, este discriminare dincolo de orice dubiu. Pe lângă evidenta lipsă de logică.

2. Aparetele RT-PCR.

Deși adevărul e tot mai cenzurat în zilele noastre, am răzbătut totuși un mesaj chiar de la inventatorul acestui aparat destinat cercetării și nu diagnosticării. Îl găsiți aici. Acest aparat nu poate să facă diferența dintre sars-cov2 și alți viruși. De asemenea, ne aducem cu toții aminte de „testele pozitive Covid” la bere, capre, papaya etc. Tot CDC-ul american recomandă acum renunțarea la testarea RT-PCR și găsirea unor teste mai relevante.

Concluzie: având în vedere irelevanța acestor teste, solicitarea lor în continuare are doar scopul de a arunca o povară financiară pe spatele oamenilor, care, sătui de sărăcire, vor opta în sfârșit pentru vaccinul gratis. Victoria drepturilor și libertăților!

3. Vaccinul.

În acest moment, cele mai vaccinate țări au cele mai multe cazuri de infectare, spitalizare și deces. Ce mai e de spus? Priviți doar situația Israelului care ne-a fost dat de atâtea ori ca exemplu de bune practici.

Concluzie: mortalitatea de după vaccinare nu e diminuată semnificativ față de cea dinaintea existenței vaccinului (în unele cazuri e chiar invers), ca urmare fiecare poate evalua efectele acestuia și hotărâ pentru sine.

4. Masca.

În comunitatea științifică discuțiile despre mască, gradul de eficiență în prevenirea transmiterii, tipurile de măști necesare etc, continuă. Citiți studiul și comentariile din link. În plus, puteți găsi zeci de studii și păreri, unele spun că masca reduce riscul infectării, altele că sunt irelavante. Pe de altă parte, în viața reală, mulți oameni s-au infectat (majoritatea) purtând masca.

Concluzie: atâta timp cât nu există un consens la nivelul comunității științifice cu privire la beneficiile măștii, impunerea ei obligatorie nu are resort.

Concluzie de capitol: coroborând într-un raționament logic normal datele pe care le avem în prezent, școlile/universitățile ar trebui să înceapă cu prezență fizică, fără măști și cu siguranță fără discriminarea de la punctul 1. Spălatul pe mâini îl păstrăm că e bun și fără pandemie.

II.    Datele juridice.

1. Codul de la Nurnberg - vezi istorie

Acesta interzice cât se poate de clar orice experiment medical fără consimțământul expres al persoanei și fără a fi informat clar și detaliat.

2. Convenția de la Oviedo – o găsiți aici

Art. 2 – Interesul și binele ființei umane trebuie să primeze asupra interesului unic sau al științei. (a se reflecta și asupra art. 13)

Din nou, este protejată persoana și consimțământul său informat.

3. Constituția României – găsiți aici

Dreptul la viață privată este garantat (art. 26), dreptul la învățătură de asemenea (art. 32).

4. CEDO – găsiți aici

Protocolul adițional nr. 12 - Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere sau oricare altă situaţie.

5. GDPR – găsiți aici

Datele privind sănătatea sunt personale și protejate prin intermediul Regulamentului.
6. Codul Penal – găsiți aici

Art. 297. Abuzul în serviciu.

(1) Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, îngrădeşte exercitarea unui drept al unei persoane ori creează pentru aceasta o situaţie de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, orientare sexuală, apartenenţă politică, avere, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/SIDA.

Se încadrează și solicitarea de informații privind sănătatea cu încălcarea drepturilor persoanei în cauză. Instigarea la abuz în serviciu se pedepsește de asemenea. (adică ce vedeți pe la televizor uneori)

Și lista poate continua și cu alte acte normative.

Important: dreptul la sănătate este ocrotit de art. 34 din Constituție și presupune că statul este obligat să asigure infrastructura necesară protejării sănătății cetățenilor. Presupune de exemplu să fii primit și tratat de Covid în spital. Dreptul la sănătate nu presupune că poți emite „suspiciuni de infectare” față de alți oameni, aceasta e o idioțenie vehiculată de oameni fără pregătire juridică și ține mai mult de psihiatrie.  

Concluzie: drepturile și libertățile omului sunt clare și prevăzute în multe acte normative naționale/internaționale iar statele au îndatorirea de a le respecta și a-și folosi forța coercitivă față de cei care încalcă drepturile altor persoane. Nu există vaccinare obligatorie ci doar voluntară. Dincolo de asta e doar cancan și vorbărie goală. (încă o dată – statul nu poate încălca drepturile omului și nu își poate folosi forța coercitivă față de un om care nu a încălcat expres drepturile semenilor săi, în baza imaginației bolnave a îngroziților care văd doar posibili infectați în jurul lor)

Ce e, de fapt, cu aceste liste? Elevii, studenții, profesorii sunt toți în bazele de date din sistemul de învățământ. Vaccinații sunt în sistemul de evidență al vaccinaților. Așadar autoritățile statului știu și în momentul de față exact cine e vaccinat și cine nu. Deci pentru ce liste? Pentru shaming, presiune, segregare, apartheid, cu finalitatea probabilă de a crea multe dosare penale de abuz în serviciu pe rolul parchetelor.

III.    Soluții juridice.

1. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – găsiți aici

Dacă sunteți pus într-o situație discriminatorie, sesizați în primă fază CNCD. Am explicat mai sus de ce este discriminatoriu să se ceară test unui nevaccinat dar nu unui vaccinat.

2. Acțiuni în justiție

Se pot face atât acțiuni individuale cât mai ales acțiuni colective în instanță (de ex – toți studenții nevaccinați, toți angajații nevaccinați ai unei companii, toți profesorii ș.a.m.d.)

IV.    Soluții practice.

1. Refuză să răspunzi la orice întrebare/listă/chestionar cu privire la datele private privind sănătatea ta, indiferent dacă ești vaccinat sau nu. Amintește-ți: te-ai vaccinat ca să te protejezi de un virus nu ca să ajuți la (re)instalarea comunismului.

2. Boicotați orice tentativă de segregare bazata pe suspiciuni paranoice de infectare. Din nou, indiferent dacă sunteți sau nu vaccinat. Filmul acesta al apartheid-ului nu se poate desfășura dacă actorii refuză să joace – adică atât vaccinații cât și nevaccinații.

Toate cele de mai sus se aplică și angajaților într-o companie privată, la care se adaugă și daunele morale pentru hărțuire morală la locul de muncă.

Ca o concluzie de final: cunoașteți-vă drepturile și protejați-le indiferent dacă sunteți vaccinat sau nu, cu toții vom trăi în aceeași lume la construcția căreia punem umărul prin renunțarea la drepturi sau prin protejarea lor. Alegeți înțelept!

Sâmbătă, 28 August 2021 11:33

Perimarea executării silite

Perimarea executării silite este o situație des întâlnită în practică. O executare silită începută cu mulți ani în urmă este reluată după mai mulți ani de pauză, oamenii trezindu-se cu o poprire de cont de exemplu. De obicei, situația îi vizează pe cei care au lucrat afară din țară o perioadă de timp, iar după ce s-au întors află că au dosare vechi de executare silită despre care nu aveau cunoștință.

Însă deseori aceste executări silite sunt perimate. Cei vizați de o asemenea situație, trebuie să formuleze contestație la executare în termen de 15 zile de când au aflat despre existența executării silite (sau a actului de executare – somație, poprire etc) și să invoce perimarea executării în fața instanței de judecată.

Perimarea este o sancțiune procedurală care pedepsește lipsa de diligență a creditorului. Conform Codului de Procedură Civilă:

Perimarea executării silite
Art. 697: Termenul de perimare
(1) În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.
(2) În caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Termenul de perimare nu se suspendă pe timpul cât executarea silită este suspendată la cererea creditorului.
Art. 698: Constatarea perimării. Efecte
(1) Perimarea se constată de către instanţa de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a părţii interesate, prin încheiere dată cu citarea în termen scurt a părţilor.
(2) Perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor.
Art. 699: Reînnoirea cererii de executare
(1) În caz de perimare a executării, se va putea face, înăuntrul termenului de prescripţie, o nouă cerere de executare silită, dispoziţiile art. 665 şi 666 fiind aplicabile în mod corespunzător.
(2)După încuviinţarea executării silite, executorul va comunica debitorului încheierea instanţei, precum şi o nouă somaţie, la care nu se va mai alătura titlul ce se execută.”

Termenul de prescripție în care se poate cere executarea silită este un alt subiect des întâlnit în practică însă îl vom trata în alt articol.

Așadar, dacă vă regăsiți într-o situație similară de executare silită, contactați un avocat pentru a verifica dacă nu vă încadrați la unele dintre cauzele care pot duce la desființarea executării silite.

O problemă recurentă în dreptul muncii, respectiv în litigiile de muncă, este recuperarea de către angajator a cheltuielilor suportate cu formarea profesională a salariatului în cazul în care cel din urmă are inițiativa încetării contractului individual de muncă înainte de termenul stabilit de către părți.

Potrivit Codului Muncii, formarea profesională:
Art. 192
(1)Formarea profesională a salariaţilor are următoarele obiective principale:
a)adaptarea salariatului la cerinţele postului sau ale locului de muncă;
b)obţinerea unei calificări profesionale;
c)actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului şi locului de muncă şi perfecţionarea pregătirii profesionale pentru ocupaţia de bază;
d)reconversia profesională determinată de restructurări socioeconomice;
e)dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
f)prevenirea riscului şomajului;
g)promovarea în muncă şi dezvoltarea carierei profesionale.
(2)Formarea profesională şi evaluarea cunoştinţelor se fac pe baza standardelor ocupaţionale.
Art. 193
Formarea profesională a salariaţilor se poate realiza prin următoarele forme:
a)participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din ţară ori din străinătate;
b)stagii de adaptare profesională la cerinţele postului şi ale locului de muncă;
c)stagii de practică şi specializare în ţară şi în străinătate;
d)ucenicie organizată la locul de muncă;
e)formare individualizată;
f)alte forme de pregătire convenite între angajator şi salariat.
Art. 194
(1)Angajatorii au obligaţia de a asigura participarea la programe de formare profesională pentru toţi salariaţii, după cum urmează:
a)cel puţin o dată la 2 ani, dacă au cel puţin 21 de salariaţi;
b)cel puţin o dată la 3 ani, dacă au sub 21 de salariaţi.
(2)Cheltuielile cu participarea la programele de formare profesională, asigurată în condiţiile alin. (1), se suportă de către angajatori.
Art. 195
(1)Angajatorul persoană juridică care are mai mult de 20 de salariaţi elaborează anual şi aplică planuri de formare profesională, cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
(2)Planul de formare profesională elaborat conform prevederilor alin. (1) devine anexă la contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
(3)Salariaţii au dreptul să fie informaţi cu privire la conţinutul planului de formare profesională.

Ea se poate realiza la inițiativa angajatorului sau a salariatului, în practică realizându-se mai tot timpul la inițiativa angajatorului. În acest caz toate cheltuielile legate de formarea profesională sunt în sarcina angajatorului. În același timp, potrivit art. 197 al. 2 din Codul Muncii, pe durata formării profesionale, salariatul va beneficia de toate drepturile salariale.

În schimbul suportării cheltuielilor de către angajator, salariatul se va obliga, prin act adițional la contractul de muncă, să presteze munca pentru angajator o anumită perioadă de timp ulterior finalizării cursurilor de pregătire profesională.

De exemplu – angajatorul a plătit contravaloarea cursurilor de formare profesională să zicem 10.000 lei iar salariatul s-a obligat să nu rupă contractul de muncă pentru o perioadă de 2 ani ulterioară finalizării cursurilor dar a plecat după un an. În cazul acesta, angajatorul are de recuperat suma de 5.000 lei de la salariat. (cealaltă jumătate a fost amortizată prin munca prestată de salariat timp de 1 an)

Salariile achitate pe parcursul formării profesionale nu fac parte din categoria „cheltuielilor ocazionate de aceste cursuri” și nu pot fi recuperate.

Este încetățenită la nivel social părerea că bunurile comune ale foștilor soți se împart 50%-50%. Însă deseori la partaj rezultă cote diferite de contribuție și împărțirea jumătate-jumătate se răstoarnă.

Pentru determinarea cotelor cuvenite fiecărui soț, criteriul fundamental este acela al contribuției efective, ceea ce este de stabilit fiind aportul fiecărui soț la obținerea comunității și nu a fiecărui bun în parte, iar cotele de contribuție se stabilesc o singură dată, raportat la întreaga masa partajabilă și nu a fiecărui bun în parte. Este de reținut ca aceste cote de contribuție se determină în funcție de aportul de ordin material la achiziționarea bunurilor comune – indicate de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soți, dar si pentru conservarea acestora, precum și munca prestată în gospodărie și cea depusă pentru creșterea copiilor.

De exemplu dacă un soț a avut un venit mai mare însă celălalt soț s-a ocupat de gospodărie și creșterea copiilor, într-adevăr împărțeala se va face în jurul a 50%-50%. Aceasta este situația clasică. Însă deseori, în practică, ne întâlnim cu situații substanțial diferite.

Un posibil exemplu ar fi îmbolnăvirea/accidentarea unui dintre soți, caz în care celălalt soț duce pe umeri întreaga povară de a aduce venituri în casă, de a plăti ratele de credit, de a avea grijă de copii, de casă și de soțul bolnav. (poate fi și un viciu – exemplu jocurile de noroc)

În astfel de cazuri, evident că împărțeala nu se va face la nivelul 50%-50%. Soțului care a contribuit mai mult la dobândirea și conservarea bunurilor comune i se va stabili o cotă de contribuție mai mare, prin urmare, îi va reveni mai mult la finalizarea partajului. ( 75% - 25% de exemplu)

După stabilirea cotei de contribuție, se vor forma loturile, urmând împărțeala efectivă.

„Despre manipulare și spălare a creierului” sau „Nu contează ceea ce spui ci câți te urmăresc” erau două titluri pe care le aveam în vedere pentru acest articol înainte de a descoperi, cercetând, că toate deducțiile mele au deja un nume consacrat – Fereastra Overton. (Overton Window)

Pentru a aduce orice subiect într-o discuție ai nevoie de un element esențial din partea ascultărorului/interlocutorului – atenția sa! Modul în care îți orientezi atenția și lucrurile spre care o orientezi îți vor dirija viața într-o bună măsură. Cea mai importantă caracteristică a atenției este, conform specialiștilor, selectivitatea. Fiind atât de importantă, poți presupune întemeiat că dacă nu înveți să o direcționezi, altcineva o va direcționa pentru tine. Până la urmă pe asta se bazează tot marketingul.

Joseph P. Overton (1960-2003), prim vice-președinte al Centrului pentru Politici Publice (SUA) a formulat această teorie, care i-a primit numele postum, după ce a murit în urma unei catastrofe aviatice. În conformitate cu Fereasta Overton, pentru fiecare idee sau problemă, în societate există o așa-numită „fereastră de oportunități”. În cadrul acestei ferestre, ideea poate (sau nu) să fie discutată pe larg, susținută deschis, promovată, se poate încerca legalizarea ei. Fereastra e mutată, schimbând paleta posibilităților de la o fază de Neconceput, complet străină moralei publice, total respinsă, până la faza de Politică Curentă, care este deja discutată pe larg și adoptată de conștiința populară și susținută prin lege.

Așadar „Fereastra Overton” reprezintă o fereastră de oportunități pentru cei care vor ca într-o societate să transforme o idee/problemă de neacceptat într-o lege normală! De fapt, „Fereastra Overton” este foarte folosită de către cei aflați la putere și funcționează în ambele sensuri: de la imposibil la lege, dar și de la lege la imposibil!

În timpul manipulării, lupa societății (atenția) va fi luată de pe zona imposibilă și va fi focusată, pas cu pas, trecând prin cele 6 etape specifice ferestrei, până ce se va ajunge în punctul culminant: emiterea unei legi personalizate! Practic, dacă la început toată lumea era convinsă că ideea/problema este imposibil de acceptat/rezolvat, după ce se vor efectua cei 6 pași, majoritatea va accepta ca fiind o situație normală și emiterea unei legi – o oportunitate politică firească. Această transformare radicală de convingere a populației prin manipulare că ce a fost considerat inițial imposibil este de fapt ceva normal, poate fi demantelată de Teoria „Fereastra Overton” care a generat-o! Este ceea ce unii numesc progresism. Doar că nu este niciun progres.

Cei 6 pași sau cele 6 etape specifice Ferestrei Overton sunt următorii/următoarele:

Pasul 1.– Într-un moment de OPORTUNITATE politică se reîncălzește o ciorbă, adică i se prezintă opiniei publice o idee/problemă ce este cunoscută în societate ca fiind de neacceptat;

Pasul 2.– Se dezbate IDEEA/PROBLEMA de către specialiștii în domeniu ca fiind o soluție radicală dar nu de neconceput, așa cum este cunoscută în societate;

Pasul 3.– Se arată că IDEEA/PROBLEMA poate fi ACCEPTABILĂ și poate funcționa în anumite circumstanțe;

Pasul 4. – Se mută „Fereastra Overton” în zona RAȚIONALĂ, pas în care media începe să joace un rol foarte important în manipularea populației;

Pasul 5.– Se prezintă IDEEA/PROBLEMA ca fiind deja populară, răspândită în societate – media și lobbyștii fac tot jocul; (influensării)

Pasul 6.– Se mută „Fereastra Overton” în zona legalizării problemei ca fiind o oportunitate politică – adică politicienii promulgă o lege! Manipularea și-a atins scopul!

La nevoie,  dacă se observă o rezistență din partea opiniei publice, sunt scoase la lumină sondaje de opinie mincinoase (comandate pe bani, de obicei, de către cei care vor să impună ideea). De asemenea, ne sunt prezentate cu titlul exhaustiv grafice, statistici și exemple – uneori din alte țări – care arată doar partea avantajoasă pentru idee a adevărului de pe teren!

Manipulare în 6 pași prin tehnica „Fereastrei Overton” nu este una la îndemâna oricui. Iar demantelarea ei este extrem de costisitoare și greu de destructurat. De ce? Pentru că gradul de indulgență și de necunoaștere al populației este foarte mare. Nepermis de mare în România. Evident că nu este o spălare pe creier și nici nu este un proces din seria Teoria Conspirației. Nu! Este mai mult: este subtil, este greu de observat și, pe cale de consecință, greu de contracarat într-o societate în care răul se confundă cu binele sau nu există o linie clară între ele. Iar când populația înțelege ce a permis, este prea târziu: Imposibilul a devenit posibil printr-o lege personalizată!

Cetățeanul obișnuit este ușor de manipulat, din cauză că asupra necesității legalizării ideii sau rezolvării problemei se pronunță specialiști în domeniu. Omul de rând nu are de unde să știe că specialiștii au fost cointeresați – prin mijloace financiare, prin funcții sau alte beneficii pe care procurorii le încadrează la “foloase necuvenite”! A dat mură-n gură domnul Profesor, a confirmat domnul Consultant, ne-a explicat Specialistul, a punctat esențial domnul Doctor Docent, a parafat domnul Academician etc. etc. etc. Ce nu înțelegeți?! În această situație, cine ești tu, cetățean obișnuit, să nu fii de acord cu punctul de vedere exprimat academic de mințile luminate? Tu, cetățene plătitor de taxe și impozite, ai următoarele obligații: să iei notă și să respecți legea! (vorba unui prieten – „toate acestea sunt posibile fiindcă ești un bun plătitor de taxe”)

De fapt, Overton a observat un fenomen simplu: în orice domeniu, la un moment dat, într-o societate se poate discuta un subiect sau o idee care va fi acceptată de societate doar într-un cerc restrâns. Ulterior, acest cerc poate sesiza o „ferestră de oportunități” (fereastra Overton) pentru a impune acceptarea pe scară largă. Spre exemplu, în urmă cu 50 de ani existența extratereștrilor era de neconceput. Fereastra Overton era în stadiul de inacceptabil. Au apărut apoi nenumărate imagini și filme cu „OZN-uri” și „ființe extraterestre” care au dus existența lor la stadiul de acceptabil. În ultimii ani, extratereștrii au fost puternic „umanizați”, devenind din inamicii ciudați din ceruri prietenii de pe alte planete. Acum ei nu mai vor să distrugă Pământul, ci să ajute civilizația umană în progresul său. Ba chiar este posibil să fi avut deja o contribuție esențială în acest sens în istorie. Filmele și documentarele au făcut deja posibilă existența lor, ducând tema în stadiul de popular, rațional. În viitorul apropiat este posibil să fie pregătite politici speciale pentru întâlnirea și conlucrarea cu extratereștrii.

Fereastra Overton are, deci, șase etape: 1. Inacceptabil – nu se poate deschide subiectul. Este inacceptabil și nociv, vine împotriva vieții și a societății. 2. Radical – se poate discuta despre idee, în cercuri excentrice, este insinuată în societate prin intermediul unor cercuri periferice, care au totuși dreptul la existență, nu? 3. Acceptabil – apar primele opinii mai degrabă favorabile din partea unor personaje considerate respectabile, dornice de afirmare, care vor oferi alternative de percepție asupra temei („vedete” și „formatori de opinie”). 4. Rațional – se produce departajarea clară, între opiniile pro și contra bazate pe argumente, ambele tabere înclinând într-o parte și cealaltă balanța. 5. Popular – mass-media promovează fără rezerve noul și originalitatea ideii, temei și produce o emulație în societate. Repetitorii se pun în mișcare și repetă fără să judece argumentele celor în care au încredere, producând un întreg curent favorabil (aici intră „nu contează ce spui ci câți te urmăresc”). 6. Politică – acesta este momentul oportun pentru stabilirea unui întregi politici, după care nu va mai fi posibilă reluarea subiectului. Se propune formal în dezbatere publică, se votează emoțional. Subiectul tabu din trecut a devenit o temă mereu actuală și toată lumea mimează fericirea și jubilează în fața marelui salt înainte al societății și depășirea prejudecăților – „progres”. Toate avantajele noilor politici sunt larg recunoscute, toate dezavantajele sunt adânc îngropate!

Ca și concluzie – odată rostogolit bulgărele propagandistic într-o fereastră a oportunității, este greu de oprit, așa cum precizam mai sus. Dar nu imposibil! Orice avalanșă distruge multe în calea ei, e drept, dar tot se oprește la baza muntelui. În orice caz, ascunzișul în lanul de lavandă nu poate fi o soluție pentru probleme care vor afecta (afectează deja) întreaga societate. Implică-te! Păstrează-ți atenția focusată asupra valorilor și convingerilor care te-au format ca om! Promovează-le! Adună-te cu cei asemenea ție! Susține-i pe cei care promovează valori similare!

Duminică, 13 Iunie 2021 00:43

Atacul asupra rațiunii

De vreun an și jumătate omenirea se confruntă cu o mare molimă. Puțin anterior s-a descoperit și un virus nou denumit Sars Cov2. Ceea ce a făcut posibilă (deși nu ar fi trebuit) încălcarea constantă a drepturilor și libertăților fundamentale în numele „ocrotirii sănătății”. S-au zis și scris multe despre segregare, discriminare. Mă rog, în limita cenzurii oficiale și a standardelor comunității. De asemenea, am citit recent un editorial interesant al jurnalistului Răzvan Dumitrescu despre memoria scurtă a populației. Așadar, cum s-a ajuns aici? Să refacem firul evenimentelor.

FAZA I – DRAMATIZAREA

Lăsând la o parte orice discuție despre originea Sars Cov2, naturală sau artificială, prea puțin relevantă din punctul meu de vedere, ne amintim cu toții începutul „pandemiei” când actorii principali ai acelui moment ne linișteau, în frunte cu președintele țării: e doar o gripă, chiar dacă una atipică tot o gripă e, nu avem motive de panică.

Apoi a venit adevărata molimă – sau cum am mai citit prin diverse locuri, „ordinul pe unitate”. În decurs de aproximativ 72 de ore totul s-a schimbat radical, a fost introdusă starea de urgență și lumea închisă în casă. Începuse atacul.

Din acel moment, dacă deschideai televizorul vedeai numai drame, izolete, cosmonauți, morți și pe toți cei care ne liniștiseră anterior spunând acum că e grav tare. Sădirea fricii s-a desfășurat sistematic la mic dejun, prânz și cină. Psihoza se construia în toată „splendoarea” ei.

Să nu interpretați greșit, în calitate de fost infectat și spitalizat cu Sars Cov2, înțeleg prea bine că acest virus s-a dovedit o încercare considerabilă pentru unii dintre noi. Dar, per total, pentru prea puțini. De exemplu, dintre toate cunoștințele mele mai apropiate, am fost singurul spitalizat. De altfel, chiar conform statisticilor oficiale, peste 95% dintre infectați dezvoltau forme ușoare și medii, majoritatea neavând nevoie de spitalizare. Dar focusul nu era asupra acestora deoarece ar fi stricat narativul. Mass media dramatiza în continuare.

Mulți au sesizat acest atac asupra rațiunii, această inducere forțată a panicii, și au ripostat prin postări din ani anteriori când virozele respiratorii făceau circa 4.000 de „victime” pe zi, dar această știre acoperea un colț de pagină într-un ziar iar în societate nici vorbă de panică. Alții, neîncrezători că spitalele sunt pline, au încercat în zadar să se angajeze voluntari în spitalele Covid – nu au fost primiți. Iar alții au remarcat de la început ineficacitatea și inutilitatea unor măsuri.

Odată cu atacul asupra rațiunii a început și cel asupra drepturilor și libertăților fundamentale. Ne amintim cu toții de amenzile aberante din starea de urgență, internarea forțată a „asimptomaticilor” sau alte acțiuni dezonorante. Orice doar panică să fie. Altfel cum să justifici importanța capitală a fazei II?!

FAZA II – VACCINAREA

Citeam de curând un articol despre cum toate drumurile duc la vaccinare. Este evident că vaccinarea este un pas important. Poate, într-o lume „resetată”, se dorește vaccinarea periodică constantă. O fi unul dintre pilonii lumii noi și, în același timp, un liant spre Faza III.

Despre vaccinuri e o abundență de informații pe internet, nu insist. Ce mi s-a părut mie important este dezvăluirea că doar 227 de oameni au murit, de fapt, în 2020 având cauză principală Covid. La restul, comorbiditățile și-au spus cuvântul. O asemenea informație nu te putea determina să te vaccinezi, motiv pentru care a fost nevoie de multă dramatizare și manipulare a datelor. De asemenea, important mi s-a părut conținutul corespondenței doctorului Fauci, imaginea de marketing a molimei. Dar și faptul că decesele survenite în urma vaccinării le depășesc pe cele care au avut Covid ca și cauză principală. Le găsiți pe toate pe internet.

În rest, știți voi – sigur, eficient, superb, dezirabil, o minune experimentală a științei pentru care producătorii au refuzat să-și asume răspunderea. Mulți au sesizat atacul asupra rațiunii și în această fază, subliniind sofismele și informațiile intenționat întortocheate și lacunare, dar aparatul de propagandă a fost mai puternic.

În prezent suntem la capitolul „viața fără vaccin e ca micul fără muștar” și „vaccinul conține libertate” iar starea de alertă, complet nejustificată în prezent, e întreținută artificial prin raportarea unor decese vechi dar care, chipurile, abia acum sunt introduse în baza de date.

FAZA III – MONITORIZAREA ȘI CONDIȚIONAREA DREPTURILOR

Pașaportul de vaccinare e numit certificat digital al UE pentru Covid-19. Se propusese înainte „certificat verde digital” dar probabil au realizat că verde vine de la o pajiște de păscut. Este pașaport de vaccinare de dimineață până seara. De ce? Pentru că (I) îi exclude pe cei cu anticorpi, (II) îi limitează pe cei care au trecut prin boală la posibilitatea de a circula doar pentru 180 de zile ulterioare vindecării – deci mai devreme sau mai târziu tot vor avea nevoie de test sau vaccin, (III) testații trebuie să suporte povara financiară a testării – deși s-au prefăcut ei la un moment dat că vorbesc despre teste gratuite, (IV) vaccinul e gratuit și, bineînțeles, sigur.

Deci toți cei care spun că nu înlesnește nimic acest certificat ci condiționează exercitarea unor drepturi fundamentale cum este cel de liberă circulație de efectuarea unui act medical, au dreptate. Ca să nu mai spunem că vaccinarea nu oprește transmiterea virusului.

Dacă acum se încearcă condiționarea accesului la diverse evenimente sociale de test sau vaccin, cum credeți că va fi după introducerea certificatului verde? La fel. Se schimbă doar cuvintele folosite în slujba discriminării.

Astfel, dacă direcția continuă și nu are opoziție vehementă și constantă, e doar o problemă de timp până când accesul la...orice va fi condiționat de o aplicație digitală. În prezent certificatul se referă la Covid și se introduce, potrivit autorităților europene, pe o perioadă de 12 luni. Nu e nimic mai permanent ca o măsură temporară – spune o zicală. Oare se explică rațional un asemenea efort logistic și o asemenea investiție pentru o măsură temporară de 12 luni, când testul și adeverința de vaccinat din prezent îndeplinesc exact aceeași funcție? Evident că nu.

Tot autoritățile europene, respectiv Comisia Europeană, ne propune un portofel digital unde vom putea stoca acte, cărți de identitate, parole și prin intermediul căruia vom putea face tranzacții într-un „ecosistem digital extra-sigur ce prezintă o flexibilitate ideală pentru viața post-pandemică”. Dacă simțiți nevoia să râdeți, e de înțeles. (aceasta e celebra identitate digitală)

Certificat digital avem, portofel digital avem...dar cum plătim? Cash? Ce desuet, ce retrograd! Desigur că vom avea o monedă euro digitală, doar e progres până la capăt. Pe urmă, care ar fi rostul unor aplicații separate? Ar trebui o mare unificare, nu? Pentru eficiență, desigur. Și așa va apărea o singură aplicație digitală care le conține pe toate: identitate, informații medicale, deplasări, achiziții...tot.

Din acel moment, algoritmii (termen folosit adesea greșit ca fiind A.I.) vor știi absolut totul despre tine, vor putea prezice și direcționa orice comportament. Predictibilitatea comportamentului și modelarea lui vor căpăta o cu totul altă dimensiune față de ce fac în prezent algoritmii rețelelor sociale (la vot au ajutat mult). Un sistem de credit social va deveni nu doar posibil, ci chiar inevitabil. Bine ați venit în sclavia modernă unde totul se întâmplă pentru siguranța dumneavoastră! Împreună salvăm planeta!

EPILOG – STĂPÂNUL DE SCLAVI

Văzând și auzind o sumedenie de teorii conspirative în ultimul timp, de la celebrul 5G la altele, am făcut un exercițiu de imaginație pornind de la întrebarea „ce aș face dacă aș vrea să fiu stăpân de sclavi?”.

În primul rând trebuie să-mi „formez echipa”. Cum să o formez fără a folosi forța? Păi ar trebui să îi conving că e spre beneficiul lor să facă parte din „echipa mea”, eu, desigur, fiind cel care îi poate proteja de vicisitudinile vieții moderne.

Dar cum mi-aș dori să fie cei din „echipa mea”? În primul rând înfricoșați. Am vrut să scriu proști dar infricoșați e chiar mai bine deoarece frica are abilitatea de a adormi rațiunea chiar și în cei în care ea există în cantități bune. Apoi fideli. Dar ar fi inconfortabil pentru mine să tot stau să analizez dacă sunt sau nu fideli – dezvoltând o metodă de monitorizare continuă, aș putea să mă feresc de acest inconvenient.

Iar dacă aș vrea să merg la miezul naturii umane, le-aș ataca spiritualitatea. Nu există nimic în afară de carne și oase. Singurul lucru acceptabil ar fi desfătarea hedonistică aici și acum. Viața lăuntrică bogată poate conduce la obiective mărețe, nelimitate de timp, prin urmare e periculoasă pentru planul meu. Cu cât mai devreme aș începe să le direcționez atenția către plăceri (poate de la vârste fragede prin educație sexuală) cu atât mai bine. În felul ăsta le rămâne doar munca în schimbul mijloacelor financiare necesare supraviețuirii și plăcerea de moment.

De asemenea, bătrânețea aș considera-o puțin periculoasă, pe măsură ce omul înaintează în vârstă, are prostul obicei de a deveni mai înțelept. Nu e în beneficiul meu ca ei să devină înțelepți, astfel că aș căuta o metodă de a scurta durata vieții sau de a lungi perioada muncii astfel încât să nu rămână prea mult timp pentru meditație.

Ar fi și altele dar mă opresc aici. Poate unele exerciții de imaginație ar trebui să le facem toți pornind de la întrebări simple. Desigur, orice asemănare cu viața reală e pur întâmplătoare.  

Revenind la subiectul nostru, adevărata molimă e atacul asupra rațiunii nu virusul. Adevărata molimă e memoria scurtă și ignorarea istoriei. Adevărata molimă e segregarea, dezbinarea și, finalmente, înrobirea. Poate fi ea eradicată? „Indiferent dacă tu crezi că poți sau crezi că nu poți, ai dreptate!” spunea Henry Ford. Tu ce crezi?

Tucker Carlson și Candace Owens - Fox News - Video

Campania publicitară privind vaccinul anti-covid-19 precum și vaccinarea copiilor au făcut obiectul a 2 sesizări formulate de către Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept*, pe care vi le prezentăm mai jos.

Cu privire la campania publicitară:

„La data de 01.06.2021, Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept a sesizat Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România cu privire la publicitatea înșelătoare privind vaccinurile COVID-19, solicitând ANMDMR:

1. să procedeze la îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 95/2006, pentru interzicerea publicității, precum și interzicerea publicității înșelătoare privind medicamentele (vaccinurile COVID-19 autorizate în România), precum și a celor ce nu au autorizație valabilă pe piață în România;

2. să dispună încetarea publicității înșelătoare pentru materialele publicitare deja publicate, precum și interzicerea publicității materialelor publicitare înșelătoare care nu au fost încă publicate.

În conținutul sesizării, CASD a arătat că potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006:
- pentru vaccinurile COVID-19 autorizate în România, ca urmare a faptului că acestea se eliberează cu prescripție medicală care se reține în farmacie (PRF), este interzisă publicitatea destinată publicului larg, conform dispozițiilor art. 813 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006. Totodată, este interzisă publicitatea acestora deoarece sunt medicamentele prescrise și eliberate în sistemul asigurărilor de sănătate, conform dispozițiilor art. 813 alin. (3) din Legea nr. 95/2006;
- pentru orice medicament este interzisă publicitatea înșelătoare și, totodată, trebuie prezentat medicamentul obiectiv, fără să îi fie exagerate proprietățile;
- este interzisă publicitatea medicamentelor care nu au autorizație de punere pe piață valabilă în România.

Totodată, a arătat că din conținutul clipurilor video postate pe canalul de youtube RO Vaccinare se poate observa că acestea au fost realizate și promovate cu scopul de a promova consumul de medicamente (vaccinarea cu vaccinuri COVID-19), reprezentând o formă de publicitate pentru aceste medicamente.

Or, toate aceste clipuri video au fost realizate cu încălcarea dispozițiilor exprese prevăzute de Legea nr. 95/2006. Astfel:
- Nu conțin informații enumerate în rezumatul caracteristicilor produsului, nu încurajează utilizarea rațională a medicamentului, nu îl prezintă obiectiv și îi exagerează proprietățile, publicitatea fiind înșelătoare. Din aceste motive sunt încălcate dispozițiile art. 812 din Legea nr. 95/2006;
- Lasă impresia că nu este necesară o consultație medicală, sugerează că efectul vaccinului este garantat și nu este însoțit de reacții adverse, sugerează că starea de sănătate a subiectului poate fi îmbunătățită prin vaccinare, sugerează că starea de sănătate a subiectului poate fi afectată dacă nu se utilizează medicamentul, oferă în termeni inadecvați și înșelători asigurări privind vindecarea, fiind încălcate dispozițiile art. 816 din Legea nr. 95/2006.

Mai mult, se poate constata că în aceste clipuri publicitare, cu toate că ele vizează promovarea destinată stimulării vaccinării nu se prezintă nicio informație privind vaccinul și efectele lui, prezentându-se vaccinarea nu ca un act medical efectuat în scop terapeutic, ci ca o acțiune prin care dobândești niște drepturi, ceea ce contravine tuturor legilor în vigoare.

Apreciem ca fiind cel putin curioasă, dar de fapt distorsionată din punct de vedere medical, promovarea unui medicament sau tratament cu justificări legate de orice altceva decât strict de sănătate (călătorii, interacțiunea cu familia extinsă sau prieteni etc).

Mai mult, am arătat că este necesar ca Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România, în exercitarea rolului care îi revine potrivit Legii nr. 95/2006, să fac un apel public către toți cetățenii și reprezentanții autorităților publice pentru a se abține de la a face declarații publice cu scopul efectuării unei publicități înșelătoare privind vaccinurile Covid-19. ”

Găsiți sesizarea aici.

Cu privire la vaccinarea copiilor:

„La data de 01.06.2021, Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept a solicitat Agenției Naționale a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România ca, în exercitarea atribuțiilor ce vă revin potrivit Legii nr. 95/2006, să procedeze, de urgență, la întreprinderea demersurilor necesare pentru stoparea vaccinării copiilor sub 16 ani cu vaccinul Cominarty și a copiilor sub 18 cu restul vaccinurilor Covid-19, ca urmare a faptului că nu există autorizații de punere pe piață pentru vaccinurile COVID-19 pentru aceste categorii de vârstă.

În mod eronat s-a transmis în mediul public că la data de 28 mai 2021 EMA ar fi autorizat vaccinul Cominarty pentru a fi administrat copiilor cu vârsta cuprinsă între 12 și 15 ani.

În realitate, la data de 28 mai, a fost adoptat numai un aviz pozitiv (de către Comitetul pentru medicamente de uz uman din cadrul EMA) prin care s-a recomandat modificarea condițiilor autorizației de introducere pe piață pentru vaccinul Cominarty în sensul aprobării unei extinderi a autorizației pentru ca vaccinul să fie administrat și copiilor cu vârsta între 12-16 ani.

Avizul privind recomandarea a fost transmis către Comisia Europeană care urmează să ia o decizie cu privire la această recomandare de extindere a autorizației de introducere pe piață a vaccinului Cominarty.

Celelalte vaccinuri COVID-19 au autorizație de introducere pe piață numai pentru administrarea lor adulților cu vârsta de peste 18 ani.

Drept urmare, nu există autorizații de introducere pe piață a vaccinurilor Covid -19 pentru copii și drept urmare aceștia nu pot fi vaccinați, deoarece vaccinurile nu pot fi puse pe piață pentru aceaste categorii de vârstă (sub 16 ani pentru Cominarty, sub 18 ani pentru celelalte vaccinuri).”

Găsiți sesizarea aici.

*Asociația ”Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept” este persoană juridică română de drept privat, fără scop patrimonial, independentă, non-profit, non-guvernamentală şi apolitică.
Asociația are ca scop:
(1) Apărarea, promovarea, afirmarea, respectarea, protejarea, consolidarea și susținerea prin toate mijloacele legale a:
a) statului de drept și a democrației în România și în lume;
b) drepturilor și libertăților individuale garantate de Constituția României și legislația internă, precum și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Pactul internațional pentru drepturile economice, sociale și culturale, și toate convențiile și tratatele ratificate de România ce ar promova astfel de valori;
c) României ca stat național, suveran și independent, unitar şi indivizibil;
d) democrației constituționale în România;
e) suveranității naționale;
f) desfășurării de alegeri libere, corecte și periodice;
g) separației și echilibrului puterilor in stat;
h) dreptului la apărare și la un proces echitabil în toate componentele sale;
i) accesului liber la justiție;
j) dreptul la libertate și siguranță;
k) statutului și independenței judecătorilor, precum și a independenței puterii judecătorești atât în ansamblul său, cât și în raport cu celelalte puteri din stat;
l) statutului procurorilor, în limitele stabilite de Constituție și lege;
m) intereselor cetățenești;
n) liberei dezvoltări a personalității umane, dreptății și pluralismul politic în România și în lume;
o) libertății de exprimare, inclusiv a libertății presei;
p) libertății de conștiința, inclusiv a libertății religioase;
q) accesului la informații de interes public;
r) nediscriminării;
s) intereselor naționale ale României în Uniunea Europeană și în raport cu celelalte state membre din UE;
t) resurselor, valorilor si tradițiilor românești.
(2) Identificarea, apărarea, reprezentarea, protejarea și susținerea persoanelor a căror drepturi și libertăți individuale au fost încălcate ori au fost victime ale abuzurilor statului sau erorilor judiciare.
(3) Îmbunătățirea condițiilor din locurile privative de libertate (arest preventiv, detenție, etc.) și sprijinirea integrării și reinserției sociale a celor privați de libertate, atât prin elaborarea, susținerea și/sau promovarea de modificări legislative, cât și prin asigurarea că drepturile celor privați de libertate sunt respectate.
(4) Buna, legala, transparenta, echitabila și profesionista funcționare a:
a) Autorităților și instituțiilor publice;
b) Autorității judecătorești.
(5) Creșterea transparentei, eficienței, independenței, imparțialității, performanței, responsabilității și profesionalismului în justiție, inclusiv în justiția europeană, cea de la nivelul Curții de Justiție a Uniunii Europene și cea de la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului.
(6) Respectarea de către autoritățile și instituțiile publice care se ocupă de securitatea și apărarea națională a atribuțiilor ce le revin în limitele stabilite de Constituție și lege.
(7) Prezentarea unei situații factuale reale, în vederea evaluării corecte și obiective a situației din Romania în pozițiile și rapoartele de țară emise de organismele internaționale (cum ar fi, dar nu limitat la, rapoartele emise în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare, cele emise de Departamentul de Stat al SUA, Comisia Europeană, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Organizația Națiunilor Unite, GRECO, Comisia de la Veneția).
(8) Implicarea în dezbaterile, discuțiile și acțiunile de la nivelul Uniunii Europene în vederea apărării, promovării și protejării drepturilor și libertăților cetățenilor români, precum și a suveranității și a intereselor naționale ale României.
(9) Susținerea României într-o Uniune Europeană a națiunilor suverane, în care ordinea constituțională și drepturile României sunt recunoscute, respectate și egale cu ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene.
(10) Inițierea, promovarea și susținerea emiterii de acte normative la nivelul Uniunii Europene care să respecte și să protejeze caracterul național, suveran şi independent, unitar şi indivizibil al României, precum și resursele, valorile, tradițiile românești, drepturile și libertățile cetățenilor.

Violența domestică, deseori cauză de divorț și panică în relațiile de familie, este combătută prin măsurile prevăzute de Legea nr. 217/2003. Am mai analizat această lege aici. Una dintre măsurile luate împotriva agresorului pentru care există un ordin de protecție este purtarea unui dispozitiv electronic de supraveghere.

Însă această măsură nu putea fi dispusă până în prezent deoarece nu exista sistemul informatic de monitorizare și reglementările specifice. Toate acestea în condițiile în care, potrivit datelor IGPR, în primele 3 luni din 2021 au fost sesizate 10.425 de infracțiuni prevăzute de Legea 217/2003, dintre care 6005 au fost de lovire și alte violențe. Pe de altă parte, se estimează că aproximativ 30% din ordinele de protecție emise de instanțe sunt încălcate. Prin urmare este imperios necesară supravegherea agresorilor.

În acest sens, la data de 21.05.2021 a intrat în vigoare Legea nr. 146/2021 privind monitorizarea electronică în cadrul unor proceduri judiciare și execuțional penale, care stabilește cadrul de înființare și funcționare a Sistemului informatic de monitorizare electronică (SIME). SIME se va utiliza cu ocazia:
a) executării măsurii controlului judiciar sau controlului judiciar pe cauţiune, potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;
b) executării măsurii arestului la domiciliu, potrivit Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;
c) aplicării ordinului de protecţie provizoriu şi ordinului de protecţie, potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată;
d) aplicării ordinului european de protecţie, în cazul în care România este stat emitent, potrivit Legii nr. 151/2016 privind ordinul european de protecţie, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în cadrul procedurilor prevăzute la lit. a) şi b);
e) supravegherii la distanţă, potrivit Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform legii, acest sistem va deveni operațional până cel târziu la 01.03.2022 iar monitorizarea în cazul ordinelor de protecție se va face în sistem pilot până cel târziu la 31.12.2025. Ce înseamnă tehnic și organizatoric „sistem pilot” nu știm încă, se va elucida prin Hotărâre de Guvern în termen de 6 luni.

Potrivit legii, persoanei supravegheate i se va monta pe gleznă dispozitivul electronic de supraveghere iar persoanei protejate i se pune la dispoziţie un dispozitiv electronic de supraveghere, destinat generării unor alerte privind apropierea sub distanţa prestabilită a dispozitivului electronic de supraveghere mobil purtat de persoana supravegheată.

În cazul încălcării distanței de apropiere, persoana supravegheată (cea care poartă dispozitivul) va fi obligată:
a) să se prezinte la cel mai apropiat organ de ordine publică aflat în serviciu;
b) să contacteze telefonic organul de supraveghere şi să urmeze instrucţiunile acestuia;
c) să se îndepărteze de persoana protejată.
De asemenea, organele de ordine publică au obligația să se deplaseze de îndată la persoana protejată.

Polția Rutieră are dreptul, potrivit art. art. 39 raportat la art. 102 alin. 1 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, de a solicita proprietarului sau deținătorului mandatat al unui vehicul comunicarea identității persoanei căreia i-a încredințat vehiculul pentru a fi condus pe drumurile publice.

Însă Poliția Locală are competențe limitate în domeniul rutier*. Cu toate acestea, obișnuia să invite la sediu pentru identificare proprietarii/utilizatorii unor autoturisme oprite neregulamentar. Iar în caz de neprezentare, proprietarul/utilizatorul era amendat în baza art. 2 pct. 31 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, care spune că este contravenție ”refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identităţii sale sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau a organelor de ordine publică, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu.”

Printr-un Recurs în Interesul Legii (RIL) s-a decis că poliţistul local nu are competenţa de a încheia procese verbale de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de art. 2, pct. 31 din Legea nr. 61 din 1991, întocmite ca urmare a neprezentării la sediul poliției locale a proprietarului unui vehicul care a fost oprit neregulamentar, în urma invitației făcute de polițistul local.

Atenție, Poliția Rutieră are acest drept iar baza legală este OUG nr. 195/2002. Prin urmare, dacă vă aflați într-o atare situație și ați fost amendați de Poliția Locală în baza art. 2 pct. 31 din Legea 61/1991, contestați procesul-verbal de contravenție.

*Potrivit art. 7 din Legea 155/2010, în domeniul circulaţiei pe drumurile publice, poliţia locală are următoarele atribuţii:
a) asigură fluenţa circulaţiei pe drumurile publice din raza teritorială de competenţă, având dreptul de a efectua semnale regulamentare de oprire a conducătorilor de autovehicul exclusiv pentru îndeplinirea atribuţiilor conferite de prezenta lege în domeniul circulaţiei pe drumurile publice;
b) verifică integritatea mijloacelor de semnalizare rutieră şi sesizează nereguli constatate privind funcţionarea semafoarelor, starea indicatoarelor şi a marcajelor rutiere şi acordă asistenţă în zonele unde se aplică marcaje rutiere;
c) participă la acţiuni comune cu administratorul drumului pentru înlăturarea efectelor fenomenelor naturale, cum sunt: ninsoare abundentă, viscol, vânt puternic, ploaie torenţială, grindină, polei şi alte asemenea fenomene, pe drumurile publice;
d) participă, împreună cu unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române, la asigurarea măsurilor de circulaţie ocazionate de adunări publice, mitinguri, marşuri, demonstraţii, procesiuni, acţiuni de pichetare, acţiuni comerciale promoţionale, manifestări cultural-artistice, sportive, religioase sau comemorative, după caz, precum şi de alte activităţi care se desfăşoară pe drumul public şi implică aglomerări de persoane;
e) sprijină unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române în asigurarea măsurilor de circulaţie în cazul transporturilor speciale şi al celor agabaritice pe raza teritorială de competenţă;
f) acordă sprijin unităţilor/structurilor teritoriale ale Poliţiei Române în luarea măsurilor pentru asigurarea fluenţei şi siguranţei traficului;
g) asigură, în cazul accidentelor soldate cu victime, paza locului acestor accidente şi ia primele măsuri ce se impun pentru conservarea urmelor, identificarea martorilor şi a făptuitorilor şi, dacă se impune, transportul victimelor la cea mai apropiată unitate sanitară;
h) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staţionarea, parcarea autovehiculelor şi accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar;
i) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor legale privind masa maximă admisă şi accesul pe anumite sectoare de drum, având dreptul de a efectua semnale de oprire a conducătorilor acestor vehicule;
j) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru încălcarea normelor rutiere de către pietoni, biciclişti, conducători de mopede şi vehicule cu tracţiune animală;
k) constată contravenţii şi aplică sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la circulaţia în zona pietonală, în zona rezidenţială, în parcuri şi zone de agrement, precum şi pe locurile de parcare adaptate, rezervate şi semnalizate prin semnul internaţional pentru persoanele cu handicap;
l) aplică prevederile legale privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului ori al unităţilor/subdiviziunilor administrativ-teritoriale;
m) cooperează cu unităţile/structurile teritoriale ale Poliţiei Române pentru identificarea deţinătorului/utilizatorului autovehiculului ridicat ca urmare a staţionării neregulamentare sau al autovehiculelor abandonate pe domeniul public.

Am mai informat pe acest subiect și aici.