Mașinile electrice și cele pe hidrogen vor primi numere verzi în numele aprigei lupte împotriva schimbărilor climatice. Un veritabil pașaport verde pentru aceste autoturisme, după cum însuși ministrul Mediului a declarat, menit să creeze cadrul pentru acordarea unor facilități celor care le utilizează, fie că vorbim de parcare gratuită, acces permis în zone cu emisii reduse, reduceri de taxe și impozite, fiind pentru autoritățile locale, în special cele din marile aglomerări urbane, un instrument de lucru foarte util.

Ordinul 433/2022 pentru stabilirea condiţiilor privind emisiile de CO2 pe care trebuie să le îndeplinească autovehiculele pentru a le putea fi atribuite plăcuţe cu numărul de înmatriculare cu litere şi cifre de culoare verde, publicat deja în Monitorul Oficial, intră în vigoare din 27.06.2022. Măsura se va aplica autovehiculelor pur electrice (nu și celor hibride) și autovehiculelor cu pilă de combustie cu hidrogen. Cele din urmă se află într-un stadiu incipient, existând 2-3 companii japoneze care fabrică astfel de autoturisme și lipsind cu desăvârșire deocamdată infrastructura producerii și alimentării cu hidrogen lichid.

Fac o mică paranteză – sunt intrigat de continuarea ”politicilor verzi” în plin război la graniță, la fel cum am fost intrigat de continuarea ”politicilor LGBT incluzive” în plină pandemie când oamenii mureau – selectiv, ce-i drept. În spațiul public se vorbește despre război nuclear (desigur, prietenos cu mediul), trimiterea unui imens arsenal militar spre Ucraina (și el prietenos cu mediul), iar noi suntem preocupați cu promovarea mașinilor electrice? Ciudat!

Revenind la motivarea acestei măsuri, din capul locului este evident că măsura nu se justifică pentru acordarea unor facilități fiscale (care se acordă pe baza actelor mașinii și se vor acorda pe aceeași bază) și nici pentru parcarea gratuită (existând și acum abonamente de parcare care se eliberează gratuit deținătorilor acestor autoturisme – iar cei care verifică parcările, verifică existența abonamentului). Prin urmare e un mod de semnalizare a virtuții – „sunt responsabil, salvez planeta” – similar cu „stau acasă, o salvez pe bunica”. Marketing!

Partea interesantă e cea privind ”zonele cu emisii reduse”. Dacă vă imaginați că niște birocrați vor desena niște cercuri pe hartă și le vor numi zone cu emisii reduse – aveți perfectă dreptate, exact așa se va întâmpla. Iar cei cu mașini normale nu vor fi suficient de virtuoși ca să acceseze acele zone. Dar oare câte prevederi legale și constituționale încalcă o astfel de măsură discriminatorie – de la dreptul la liberă circulație la cel de proprietate privată? Ar putea ea trece de un control al legalității în fața instanțelor de contencios administrativ? Eu sunt convins că nu! Iar acest curent, acest virus mental de a „salva” (bunica, planeta, universul) prin penurie, autoflagelare și restrângerea drepturilor și libertăților, cu tot marketingul colosal de care dispune, va trebui abandonat.

Unii vor aplauda astfel de măsuri deoarece se pretind a reduce poluarea, ceea ce e bine pentru mediu, anulează trâmbițata apocalipsă climatică. În primul rând – nu prea reduc poluarea, ci doar o transferă în alte zone geografice. Reduc confortul, libertatea de mișcarea dar poluarea prea puțin, cel puțin în cazul mașinilor electrice. Poluarea se transferă din zonele de eliminare a noxelor prin eșapament spre zonele de producere/reciclare/distrugere a acumulatorilor pentru mașinile electrice, fiind de notorietate gradul poluant ridicat al acestor procese. Iar dacă obiectivul este să salvăm planeta, atunci suntem în prezența unui nonsens, a unei fapte fără rost. Pentru planetă nu contează direcția din care vine poluarea ci doar reducerea cantitativă a ei. Cât despre urgența sau profunzimea crizei climatice, despre „the point of no return”, să-i lăsăm deocamdată pe specialiștii internaționali să vorbească  - de exemplu pe Greta.

În al doilea și ultimul rând – intențiile aparent nobile au uneori rezultate practice dezastruoase. Nu cu mult timp în urmă, taxa pe poluare/de primă înmatriculare ne era prezentată ca o măsură benefică, menită să încurajeze înnoirea parcului auto național, să reducă poluarea etc.. Asta până când instanțele europene și cele naționale au început să o anuleze pe bandă rulantă.

Contractele privind furnizarea energiei electrice se reînoiesc anual. Mai exact, se reînoiește Anexa A la contract ce conține prețul per kWh care va fi aplicat în următorul an contractual. Conform contractului, oferta privind noile condiții economice (Anexa A) se transmite clientului cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea ciclului contractual anterior de 12 luni. Ca orice ofertă, ea poate fi acceptată sau refuzată. Cu mențiunea că, potrivit art. 23.3 din contract, refuzul trebuie exprimat în scris și comunicat furnizorului de energie în termen de 15 zile de la primirea ofertei. Se poate comunica prin poștă la adresa furnizorului sau prin e-mail.

Mai mulți colegi avocați au dat sfaturi populației cu privire la facturile de energie electrică și gaze, de la procese pe clauze abuzive la modele de excepții de neconstituționalitate. Demersuri juridice destul de greu de înțeles pentru o persoană fără pregătire juridică. Însă, până la procese, totul începe cu vigilența clientului. Orice speculant se bazează pe ignoranța, pe lenea mentală a clientului când crește prețul (sau pe distragerea atenției – război etc). Pentru a înțelege cât mai bine, vă voi da exemplul meu personal.

Contractul meu de furnizare a energiei electrice se reînoiește anual la începutul lunii iulie. În prezent, conform Anexei A la contract, mi se aplică un preț de 0,374 lei/kWh la care se adaugă TVA și taxe.

oferta veche

La data de 16.04.2022 am primit prin e-mail (probabil marea majoritate a oamenilor vor primi prin poștă) noua ofertă privind majorarea prețului la valoarea de 1,339 lei/kWh (+TVA și taxe) și aplicarea acestuia pentru noua perioadă contractuală iulie 2022 – iulie 2023. Cu alte cuvinte un preț de aproape 4 ori mai mare, o scumpire de 400%.

 oferta noua

Numai că, potrivit art. 1 și 2 din OUG 27/2022:

„(1) Prin derogare de la prevederile art. 80 alin. (2) din Legea energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru consumul realizat în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, preţul final facturat de către furnizorii de energie electrică/operatorii de distribuţie de energie electrică care asigură revânzarea energiei electrice este:
a) maximum 0,68 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor casnici al căror consum mediu lunar realizat la locul de consum în anul 2021 este mai mic sau egal cu 100 KWh;
b) maximum 0,8 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor casnici al căror consum mediu lunar realizat la locul de consum în anul 2021 este cuprins între 100 kWh şi 300 KWh inclusiv;
c) maximum 1 leu/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor noncasnici.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 180 alin. (1) din Legea nr. 123/2012, cu modificările şi completările ulterioare, pentru consumul realizat în perioada 1 aprilie 2022-31 martie 2023, preţul final facturat de către furnizorii de gaze naturale este:
a) maximum 0,31 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor casnici;
b) maximum 0,37 lei/kWh, cu TVA inclus, în cazul clienţilor noncasnici al căror consum anual de gaze naturale realizat în anul 2021 la locul de consum este de cel mult 50.000 MWh, precum şi în cazul producătorilor de energie termică.”

În consecință, mi-am calculat consumul lunar mediu pe 2021 adunând toți kWh consumați (îi găsiți pe facturi sau în secțiunea Index din aplicația Enel, dacă o folosiți) și apoi împărțind la 12. Mi-a rezultat un consum mediu lunar de aproximativ 260 kWh, încadrându-mă așadar la art. 1 lit. b de mai sus. Prin urmare, am formulat notificarea de mai jos, refuzând oferta. Nu uitați, refuzul trebuie formulat în scris și trimis în maxim 15 zile de la primirea ofertei, prin poștă la adresa furnizorului sau prin e-mail. În plus, puteți sesiza și ANPC, conform art. 16 și următoarele din OUG 27/2022, iar amenzile pentru furnizorul de energie pot fi usturătoare. Succes!

adresa refuz

Sâmbătă, 19 Februarie 2022 19:46

Războiul este Pace

„Scopul principal al războiului modern este de a utiliza produsele fabricate fără a ridica nivelulul general de trai. De la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea, problema surplusului de bunuri de consum a fost o constantă a societății industriale. Evident, în momentul de față, când puțini oameni au suficientă mâncare, această problemă nu este una stringentă și probabil că nu ar fi devenit stringentă nici dacă n-ar fi fost puse în acțiune procesele artificiale de distrugere. În comparație cu lumea dinainte de 1914 și, mai mult, în comparație cu viitorul imaginar pe care cei care au trăit în acea perioadă îl așteptau cu nerăbdare, lumea de azi este un univers despuiat, înfometat și degradat. La începutul secolului douăzeci, viziunea unei societăți viitoare incredibil de bogate, relaxate, ordonate și eficiente – o strălucitoare lume antiseptică din sticlă, oțel și beton alb ca zăpada – era o componentă a conștiinței majorității persoanelor alfabetizate. Știința și tehnologia se dezvoltau cu o viteză uimitoare și părea firesc să se presupună că vor continua să se dezvolte. Dar asta nu s-a întâmplat, pe de o parte din cauza sărăciei cauzate de o lungă serie de războaie și revoluții, iar pe de altă parte din cauză că progresul științific și tehnologic depinde de un exercițiu al gândirii empirice care nu poate supraviețui într-o societate strict înregimentată. Pe ansamblu, lumea de azi este mai primitivă decât cea de acum cincizeci de ani. (...)

Din momentul în care au apărut mașinăriile, tuturor celor cu mintea limpede le-a fost clar că necesitatea muncii omenești istovitoare și, într-o mare măsură, necesitatea inegalității dintre oameni dispăruseră. Dacă mașinăriile ar fi utilizate voit în scopul acesta, foametea, munca în exces, mizeria, analfabetismul și bolile ar putea fi eliminate în câteva generații. De fapt, chiar și fără a fi utilizate în acest scop, doar printr-un proces oarecum automat de generare a unei avuții care ar fi fost imposibil să nu se distribuie, la sfârșitul secolului al nouăsprezecelea și începutul secolului douăzeci mașinăriile au îmbunătățit semnificativ nivelul de trai al omului de rând timp de vreo 50 de ani.

În același timp însă a devenit limpede că o creștere generală a avuției amenința cu distrugerea – și, într-un fel, reprezenta chiar distrugerea – societății ierarhice. Într-o lume în care întreaga populație ar fi avut program de lucru scurt, ar fi avut suficientă mâncare, ar fi locuit într-o casă cu baie și frigider și ar fi deținut o mașină sau chiar un avion, forma cea mai evidentă și, probabil, cea mai importantă inegalitate ar fi dispărut. Dacă devenea generalizată, bogăția nu avea să mai confere nici o distincție. Evident, se putea imagina o societate în care avuția – înțeleasă ca proprietate asupra bunurilor și articolelor de lux personale – să fie distribuită echitabil, în timp ce puterea să rămână în mâinile unei mici caste privilegiate. În practică însă o asemenea societate nu și-ar fi menținut stabilitatea prea multă vreme. Dacă toată lumea s-ar bucura în egală măsură de siguranță și confort, acea masă imensă de oameni care de obicei rămân îndobitociți de sărăcie s-ar educa și ar învăța să gândească pe cont propriu, iar odată ce ar face așa ceva, mai devreme sau mai târziu, și-ar da seama că minoritatea privilegiată nu are absolut nici un rost și ar desfința-o. Pe termen lung, o societate ierarhică nu este posibilă decât dacă e întemeiată pe sărăcie și ignoranță. (...)

Rezultatul fundamental al războiului este distrugerea – nu neapărat distrugerea de vieți omenești, ci distrugerea produselor muncii omenești. Războiul reprezintă modalitatea prin care sunt făcute bucăți, împrăștiate în stratosferă sau scufundate în adâncurile mării materialele care altfel ar fi putut fi utilizate pentru a le furniza maselor de oameni un exces de confort, ceea ce, pe termen lung, i-ar face să devină prea inteligenți. Chiar și atunci când armele de luptă nu sunt de fapt distruse, fabricarea lor rămâne o modalitate convenabilă de a utiliza forța de muncă fără a produce nimic care să poată fi consumat. (...) După cum se va vedea, războiul nu doar înfăptuiește distrugerile necesare, ci o face într-o modalitate acceptabilă din punct de vedere psihologic. În principiu, ar fi fost foarte simplu ca surplusul de muncă din lume să fie irosit construind temple și piramide, săpând gropi care să fie apoi umplute din nou sau chiar producând cantități vaste de bunuri, cărora să li se dea apoi foc. O asemenea metodă însă ar asigura numai o bază economică, nu și una emoțională pentru o societate ierarhică. Aici nu contează moralul maselor, a căror atitudine nu are vreo importanță atâta timp cât sunt puse constant la muncă, ci moralul Partidului însuși. Până și de la cel mai umil membru de partid se așteaptă să fie competent, harnic și chiar inteligent – în niște limite stricte – dar este, de asemenea, necesar să fie un fanatic ignorant și credul, ale cărui sentimente dominante să fie teama, ura, adulația și triumful orgiastic. Cu alte cuvinte, el trebuie să aibă mentalitatea potrivită stării de război. Nu contează dacă războiul are cu adevărat loc și, din moment ce nici o victorie decisivă nu este posibilă, nu contează dacă războiul merge bine sau prost. Nu trebuie decât să existe o stare de război. (...)

În substratul acestei situații se află un fapt care nu e menționat niciodată cu voce tare, dar care e înțeles și respectat tacit, și anume că în toate cele trei superstate condițiile de trai sunt foarte asemănătoare. În Oceania filosofia dominantă se numește Soceng (Socialism Englez n.n.), în Eurasia se numește neobolșevism, iar în Estasia ea poartă un nume chinezesc care se traduce de obicei prin Cultul Morții, dar este mai corect redat prin Eradicarea Sinelui. Cetățenilor Oceaniei nu li se permite să știe ceva despre principiile celorlalte două filosofii, dar sunt învățați să le deteste ca pe niște ultraje barbare la adresa moralității și bunului-simț. În realitate, cele trei filosofii abia dacă se pot deosebi, iar sistemele sociale pe care le susțin nu se deosebesc deloc. Peste tot există aceeași structură piramidală, aceeași venerare a unui conducător semidivin, aceeași economie susținută prin și pentru un război continuu. (...)

În vremurile de demult, războiul a fost – aproape prin definiție – ceva ce, mai devreme sau mai târziu, se sfârșea, de obicei cu o victorie sau o înfrângere clară. Tot în vremurile de demult, războiul a reprezentat una din principalele modalități prin care societățile omenești păstrau legătura cu realitatea concretă. Conducătorii din toate epocile au încercat să le impună supușilor lor o perspectivă falsă asupra lumii, dar nu și-au putut permite să încurajeze vreo iluzie care le-ar fi slăbit eficiența militară. Atâta timp cât înfrângerea însemna pierderea indepedenței sau vreun alt rezultat considerat de nedorit, precauțiile luate pentru a evita acea înfrângere trebuiau să fie serioase. Faptele concrete nu puteau fi ignorate. În filosofie sau religie, în etică sau politică, doi plus doi puteau face cinci, dar când proiectai o pușcă sau un avion, trebuia să facă patru. Mai devreme sau mai târziu, națiunile ineficiente erau întotdeauna cucerite, iar eforturile menite să crească eficiența nu erau compatibile cu iluziile. În plus, pentru a fi eficient, trebuia să poți învăța din trecut, ceea ce presupunea să ai o idee relativ precisă despre întâmplările trecutului. Evident, ziarele și cărțile de istorie au fost întotdeauna pline de nuanțe și prejudecăți, dar falisificări de genul celor practicate azi nu ar fi fost posibile. Războiul reprezenta un garant al sănătății mintale, iar în cazul claselor conducătoare era, probabil, cel mai important garant. Atâta timp cât războaiele se câștigau sau se pierdeau, nici o clasă conducătoare nu putea deveni complet iresponsabilă.

Dar când războiul devine efectiv continuu, el încetează să mai fie periculos. Când războiul este continuu, nu mai există necesitate militară. Progresul tehnic poate înceta, iar cele mai palpabile fapte pot fi negate sau ignorate. Eficiența nu mai este necesară nici măcar în forma sa militară. În Oceania nimic nu este eficient, în afară de Poliția Gândirii. Din moment ce sunt invincibile, cele trei superstate rămân de fapt niște universuri separate, în care se pot în pune practică fără nici un risc orice denaturări ale gândirii. Realitatea nu-și exercită presiunea decât prin nevoile vieții cotidiene – nevoia de a mânca și de a bea, de a găsi un adăpost și îmbrăcăminte, de a evita să înghiți otravă sau să ieși pe ferestrele de la etajele superioare și altele de acest fel. Există încă o diferență între viață și moarte, precum și între plăcerea fizică și durerea fizică, dar nimic mai mult. Izolat de lumea înconjurătoare și de trecut, cetățeanul Oceaniei este ca un om în spațiul interstelar, care nu are cum să știe unde e susul și unde e josul. Conducătorii unui astfel de stat au o putere absolută, așa cum faraonii sau cezarii nu au putut avea niciodată. Ei au obligația de a nu-și lăsa supușii să moară de foame într-un număr supărător de mare, precum și obligația de a rămâne la același nivel scăzut de tehnică militară ca și rivalii lor, însă odată ce acest minimum a fost îndeplinit, au libertatea de a deforma realitatea oricum doresc.

Așadar, dacă judecăm după standardele războaielor precedente, acest război nu este decât o impostură. Seamănă cu luptele dintre anumite rumegătoare, ale căror coarne sunt plasate într-un unghi ce face imposibilă rănirea reciprocă. Faptul că războiul nu este real nu înseamnă că este și lipsit de sens. Prin intermediul lui se elimină surplusul de bunuri de consum și se menține atmosfera mentală necesară unei societăți ierarhice. După cum se va vedea, războiul a devenit de acum o chestiune exclusiv internă. În trecut, chiar dacă își recunoșteau interesele comune și, în consecință, limitau caracterul distrugător al războiului, clasele conducătoare din toate țările luptau unele împotriva celorlalte, iar învingătorii îi jefuiau pe cei învinși. În zilele noastre clasele conducătoare nu luptă deloc între ele. Războiul este purtat de fiecare clasă conducătoare împotriva propriilor supuși, iar scopul războiului nu este acela de a cuceri sau de a evita cucerirea unor teritorii, ci de a păstra intactă structura societății. Ca atare, însuși cuvântul „război” a devenit înșelător. Probabil ar fi mai corect să spunem că, odată ce a devenit continuu, războiul a încetat să existe. Presiunea specifică pe care a exercitat-o asupra ființelor umane încă din epoca neolitică și până la începutul secolului douăzeci a dispărut și a fost înlocuită de ceva cu totul diferit. Dacă, în loc să se războiască, aceste trei superstate ar conveni să conviețuiască într-o pace continuă, fiecare rămânând inviolabil în interiorul propriilor granițe, efectul ar fi aproximativ același. Căci într-o asemenea situație fiecare ar rămâne un univers de sine stătător, eliberat pentru totdeauna de influența înviorătoare a pericolului extern. O pace cu adevărat permanentă ar fi totuna cu un război permanent (dar nu ar oferi aceeași stare de spirit n.n.). Deși vasta majoritate a membrilor de Partid o înțeleg doar într-un sens mai superficial, aceasta este semnificația profundă a sloganului Partidului, Războiul este Pace.”

George Orwell – O mie nouă sute optzeci și patru

Sublinierile, evident, îmi aparțin – 1984 este o carte mult vehiculată în vremurile actuale, dar poate nu tot timpul înțeleasă pe deplin sau în profunzime. Când reflectați la sintagma „război continuu” nu vă limitați la actuala ‘criză din Ucraina‘ ci mergeți cu niște zeci de ani în spate. Transcriu ocazional astfel de fragmente deoarece cred cu sinceritate că soluția evitării abisului spre care suntem împinși începe cu educația și cultura fiecăruia dintre noi. Orice „scop nobil” care naște politici ce duc la sărăcirea populației, restrângerea libertăților și menținerea unui marketing al spaimei, ar trebui respins ab initio de către toți oamenii raționali.

Duminică, 06 Februarie 2022 11:56

Scamatoria digitală

Primiți cu digitalizarea? Dacă e robustă și sustenabilă, cu drag! Ce ne mai plac cuvintele goale! Când ne gândim la digitalizare, vedem, de principiu, avantaje: comoditate, lipsa deplasărilor, plata la click etc.. Iar dacă am vorbi strict despre digitalizarea birocrației, ne-am opri la aceste avantaje care ne salvează timp și efort.

Dar identitatea digitală cu ce ochi o vedem? E tot digitalizare dar aici unii s-au prins că nu miroase bine. Identitate digitală avem cu toții deja, contul de Facebook sau de Google, e o identitate digitală pe care o poți folosi pentru a te loga în alte aplicații. Doar că acestea sunt companii private iar noi avem „nevoie” de o identitate digitală oficială. Cine ne-o oferă? Comisia Europeană, izvorul tuturor lucrurilor bune trăite în ultimii 2 ani. Ei vorbesc de ceva vreme despre identitatea digitală europeană, despre cum statele membre le vor oferi portofele digitale cetățenilor săi capabile să conecteze identățile digitale naționale.

Bineînțeles, e spre binele tău! Totul e sigur, fiabil, comod! Cu un simplu click vei putea să...irelevant. Acum e click, mâine e cip. Ți se prezintă partea strălucitoare a lucrurilor. Iată cum viețile noastre comode vor deveni mai comode iar asta e lăudabil. Dar ce se ascunde dincolo de partea strălucitoare? Aici începe scamatoria – exact ca și în cazul „pandemiei de isterie” există o fațetă adevărată până la un punct. În spate se ascunde renunțarea totală la intimitate, externalizarea controlului asupra propriei vieți și înrolarea într-un sistem de credit social de sorginte totalitaristă. Exagerări? Nicidecum.

Unica și irepetabila Ursula von der Leyen, personal și în calitate de mandatar al găștii Davos, se plânge că nu există digitalizare fără cipuri. Nu se referea la ciparea oamenilor, deși astfel cum au prevăzut mulți „conspiraționiști”, va urma și aceasta ca o consecință logică a digitalizării. Însă ea se referea mai degrabă la cipurile din tot ce folosim, de la pașapoarte la electrocasnice – internetul lucrurilor – care ne transformă casele în „smart” iar pe noi oamenii în moluște sedentare. Toate lucrurile cu care vei interacționa (televizor, laptop, telefon, espressor, ceas, cuptor, mașină etc) vor înmagazina și trimite date despre interacțiunile tale, date care vor face predictibil orice viitor comportament, desigur cu scopul de a-ți ușura și mai tare viața. La acest internet va fi, în cele din urmă, conectat omul în mod direct, aceasta reprezentând probabil faza contopirii „fizic-digital” din Marea Resetare a găștii Davos.    

Deci vom avea identitate digitală europeană, portofel digital și monedă digitală – ce poate să iasă prost? Totul! Am fost întrebat într-o emisiune care văd a fi legătura certificatului digital Covid cu identitatea digitală și am răspuns că certificatul digital asigură infrastructura pentru ce va veni. Iar ce va veni nu este doar identitate digitală ci un cont digital unic pentru fiecare cetățean din care face parte identitatea digitală, portofelul, istoricul medical, școlile absolvite...cam tot. Ștergi contul, ștergi existența oficială a persoanei. Suspenzi contul, suspenzi dreptul la viață socială și accesul la servicii. Gândiți-vă doar la „pedepsele” Facebook de suspendare a contului când încalci „valorile comunității” – nu te afectează prea tare, poți să-ți vezi în continuare de viață până expiră suspendarea sau chiar să renunți la cont. Acum înlocuiți contul de Facebook cu cel digital unic oficial și imaginați-vă ce ar însemna o suspendare de 30 de zile în care să nu ai acces la bani, servicii, internet, nimic. Am mai spus-o, creditul social devine inevitabil în cazul digitalizării, adică totalitarismul devine inevitabil.

Însă nu e doar inevitabil ci chiar urmărit. Dorința de putere și control e veche de când lumea. S-au construit și s-au prăbușit imperii sub greutatea acestei dorințe. Iar omul nu a evoluat spiritual de atunci, dimpotrivă. S-au schimbat doar instrumentele folosite în dobândirea controlului, de la toiag la algoritmi – inteligență artificială cum li se mai spune. De aceea am zis, am repetat și am tot repetat că certificatul digital din prezent trebuie respins vehement la pachet cu vaccinarea obligatorie. Este începutul sclaviei digitale globalizate. Combinată cu efectele unei terapii genice ce poate avea ca scop docilizarea omului, lipsirea sa totală de orice potențial agresiv, va face existența unor instituții de forță precum poliția, jandarmeria, armata etc absolut inutilă – oare încotro se vor reorienta acele milioane de oameni? (apropo de „inițiativa cetățenească” – Defund The Police)

Prin urmare, zvonurile că isteria se va termina în martie 2022 cred că se referă, în principal, la ridicarea stării de alertă și a restricțiilor aberante și inutile însă certificatul digital trebuie cumva păstrat pentru a asigura infrastructura contului digital unic. Nu-l acceptați! E mărul otrăvit! Renunțați la folosirea lui și de sunteți vaccinați ori trecuți prin boală. Presupun că la asta s-a referit atât „scăparea” Guvernului din OUG 6/2022, corectată înainte de publicare dar și propunerea CE de prelungire a certificatului. Numai faptul că trag cu dinții de acest certificat e un indiciu clar că trebuie înlăturat.

Vehiculatele și artificialele crize energetice și alimentare au aceeași finalitate – sclavia digitală. Reprezintă oportunitatea pentru introducerea venitului minim garantat necondiționat. Conform acestei inițiative, fiecare om ar avea dreptul la un venit minim garantat necondiționat de muncă, dorința de a munci sau de a căuta un job. Unde credeți că se va primi acest venit? În contul unic digital care va conține și portofelul tău digital! Desigur, e spre binele vostru, vor să vă salveze de la foamete. Și să le închidă portițele celor care au ambiția de a trăi ”off the grid” – e bine gândit atacul. Doar gândul de a primi bani gratis ar trebui să vă trezească suspiciuni. Nimic nu e gratis! Când primești bani, mici, bere, cupoane pentru a face ceva, înseamnă că cel care-ți cere are nevoie de ceva de la tine și nu invers. Iar tu te vinzi pe tine fără măcar a conștientiza. Cât valorează libertatea?

În loc de concluzie – mai țineți minte glumițele de autobază ale trompetelor globaliste – „Da bre, te cipează că pe Bill Gates îl interesează ce face nea Ghiță din Bolintin-Vale!” hahaha, hihihi, râsul neuronului singuratic. Ei bine, având în vedere complexitatea planului și grija pentru detalii, se pare că a fost o preocupare majoră pentru gașca Davos cum să-i includă pe toți în „minunata lume nouă”, inclusiv pe nea Ghiță din Bolintin-Vale!

PS: Apropo de globalizare, nu v-ați pus întrebarea cum ar putea, logistic vorbind, un Guvern Mondial să gestioneze atâția oameni răsfirați pe tot globul? Simplu – prin algoritmii care controlează noua lume digitală. Digitalizarea e arma globalizării totalitariste! Ce scop să fi avut lockdown-urile dacă nu să vă mute în online? Despre sănătate s-a demonstrat că nu au fost. Ce alt scop pot avea „crizele frigului”, artificial și intenționat create de primarii useriști, decât mutarea și ținerea elevilor în online? Soluția – mergeți în direcția opusă celei spre care încearcă ei să vă împingă!

Legislația rutieră se înăsprește din 2022. Comportamentul agresiv la volan se va pedepsi începând cu 31.01.2022, când modificările legislative intră în vigoare. Prin comportament agresiv se înţelege efectuarea, pe drumul public, de către conducătorul de vehicul, a uneia dintre următoarele manevre:

„a) deplasarea succesivă de pe o bandă de circulaţie pe alta sau de pe un rând pe altul, alternând din stânga în dreapta, în scopul depăşirii unui şir de vehicule care circulă în acelaşi sens;
b) întoarcerea vehiculului prin folosirea frânei de ajutor;
c) pornirea vehiculului de pe loc prin patinarea excesivă, în gol, a roţilor motoare;
d) circulaţia cu vehiculul la o distanţă foarte redusă faţă de un alt vehicul, înaintea sau în spatele acestuia, cât şi în lateral, ori reducerea bruscă a vitezei de deplasare fără motiv întemeiat, de natură a intimida conducătorul acestuia;
e) folosirea repetată a semnalelor sonore şi/sau luminoase de natură a obliga nejustificat conducătorul de vehicul care circulă în faţa sa să elibereze banda de circulaţie;
f) conducerea mopedului sau motocicletei având în contact cu partea carosabilă numai una dintre roţi;
g) mersul cu spatele cu vehiculul în scopul intimidării celorlalţi participanţi la trafic care circulă în spatele acestuia;
h) realizarea intenţionată a unui derapaj controlat al vehiculului în vederea întoarcerii sau rotirii acestuia;
i) conducerea intenţionată a unui vehicul prin accelerarea repetată a motorului, de natură a stânjeni persoanele aflate în zona drumului public."

Faptele prezentate mai sus se sancționează cu amendă contravențională pevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4 sau 5 puncte amendă) și suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. Punctul amendă este 10% din salariul minim brut, adică din 2.550 lei, prin urmare amenda va fi de circa 1.000 lei + suspendarea permisului pe 30 de zile.

Modificările legislative prevăd, de asemenea, noi sancțiuni pentru cei care circulă cu biciclete sau trotinete electrice, dar și pentru cei care refuză să comunice identitatea persoanei căreia i-au împrumutat mașina. Pentru a vedea toate modificările, descărcați mai jos Ordonanța 1/2022.

Începând cu 01.01.2022, au intrat în vigoare modificările făcute asupra OUG 41/2016 prin Legea nr. 267/2021. Astfel, potrivit textului de lege:

„(1) Se interzice instituţiilor publice şi organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale să solicite persoanelor fizice sau persoanelor juridice, în vederea soluţionării cererilor pentru furnizarea unui serviciu public, copii de pe avize sau alte documente care au fost emise de către instituţii publice sau organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.
(2) Instituţiile publice şi organele de specialitate ale administraţiei publice centrale solicită entităţilor care au emis documentele prevăzute la alin. (1), în format electronic, copii sau extrase ale acestora, în baza consimţământului expres al beneficiarului serviciului public (...)”

Așadar instituțiile publice vor solicita direct instituției care a emis avizul/documentul o copie de pe acesta în baza consimțământului solicitantului.

La 03.01.2022 a fost publicat Regulamentul CE 2288/2021 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Fiind un regulament, acesta are aplicabilitate directă în toate statele membre, nefiind necesară o lege care să-l transpună în legislația națională. Astfel, începând cu 01.02.2022, certificatul verde urmează să fie valabil doar 9 luni de la vaccinarea cu schemă completă împotriva Covid -19.

Așadar, certificatele de vaccinare vor fi acceptate de statele membre pentru o perioadă de nouă luni de la administrarea ultimei doze din vaccinarea primară. Pentru un vaccin cu doză unică, asta înseamnă 270 de zile de la prima și unica doză. În cazul unui vaccin cu două doze, este vorba de 270 de zile de la a doua doză sau, în conformitate cu strategia de vaccinare a statului membru în care s-a efectuat vaccinarea, de la prima și unica doză pentru persoanele vindecate. Ținând cont de aceste schimbări, statele membre trebuie să accepte orice certificat de vaccinare eliberat la mai puțin de nouă luni de la administrarea ultimei doze de vaccinare primară.

Autoritățile europene iau în calcul, pe viitor, și posibilitatea de a prelungi valabilitatea certificatelor verzi la administrarea dozelor de rapel (booster), dar încă nu știu cu cât. Perioada de prelungire a valabilității n-a putut fi stabilită, deoarece, deocamdată, nu există studii finalizate privind eficacitatea dozelor suplimentare în reducerea transmiterii bolii.

În plus, autoritățile europene au adaptat normele de codificare a certificatelor de vaccinare. "Acest lucru este necesar pentru a se asigura că se poate face întotdeauna diferența între certificatele de vaccinare care atestă finalizarea seriei primare și certificatele de vaccinare emise în urma unei doze de rapel", scrie într-un comunicat de miercuri al Comisiei Europene (CE).

Puteți vedea Regulamentul integral aici.

Luni, 27 Decembrie 2021 23:23

Naționalism sau progres?

„   – Progres și Naționalism – acestea au fost cele două idei mărețe pe care le-a vârât în capetele lor. Progres – teoria după care poți obține ceva contra nimic; teoria după care poți câștiga dintr-o parte fără să plătești pentru câștig în altă parte; teoria după care tu și numai tu înțelegi sensul istoriei; teoria după care știi ce urmează să se întâmple peste cincizeci de ani; teoria după care, în ciuda întregii experiențe, poți să prevezi toate consecințele acțiunilor tale din prezent; teoria după care Utopia se află la o aruncătură de băț și, din moment ce scopurile ideale justifică cele mai abominabile mijloace, este privilegiul și datoria ta să-i jefuiești, să-i înșeli, să-i torturezi, să-i înrobești, și să-i ucizi pe toți cei care, după opinia ta (prin definiție, infailibilă), stau în calea marșului către paradisul teluric. Adu-ți aminte expresia aceea a lui Karl Marx: „Forța este moașa Progresului ”. Ar fi putut să adauge – dar, bineînțeles, Belial (Diavolul n.n.) nu voia să se dea de gol într-o etapă atât de timpurie a evenimentelor – că Progresul este moașa Forței. De două ori moașă, căci realitatea progresului tehnologic oferă oamenilor instrumentele unei distrugeri încă și mai neselective, în vreme ce mitul progresului politic și moral servește drept scuză pentru folosirea acestor mijloace până la limita extremă. Ascultă ce-ți spun, dragă domnule, istoricul necucernic e un nebun. Cu cât studiezi mai abitir istoria modernă, cu atât găsești mai multe dovezi ale Mâinii Călăuzitoare ale lui Belial.
    Arhivicarul face semnul coarnelor, se întremează cu încă o gură de vin, după care continuă:
    - Si-apoi a mai fost și Naționalismul – teoria că statul al cărui cetățean se întâmplă să fii este zeul unic și adevărat și că toate celelalte state sunt zei falși; că toți acești zei, fie ei adevărați, fie falși, au mentalitatea unor adolescenți delincvenți; și că fiecare conflict iscat pentru prestigiu, putere sau bani este o cruciadă în numele Binelui, al Adevărului și al Frumosului. Faptul că, la un moment dat în istorie, astfel de teorii au ajuns să fie universal acceptate este cea mai bună dovadă a existenței lui Belial, cea mai bună dovadă că în cele din urmă El a câștigat bătălia.
    - Nu prea înțeleg raționamentul, spune doctorul Poole.
    - Dar este evident, fără doar și poate. Avem de-a face cu două noțiuni. Fiecare dintre ele e în mod intrinsec absurdă și fiecare duce la o desfășurare de fapte demonstrabil funestă. Și totuși, întreaga omenire civilizată hotărăște, aproape într-o clipită, să accepte aceste noțiuni drept principii călăuzitoare. De ce? Și la a Cui sugestie, la al Cui îndemn, inspirată de Cine? Nu poate să existe decât un singur răspuns.
    - Vrei să spui că, după părerea ta, a fost... Diavolul?
    - Cine altcineva își dorește degradarea și distrugerea omenirii?
    - Adevărat, adevărat, încuviințează doctorul Poole. Dar orișicât, în calitate de creștin protestant zău că nu pot...
    - Chiar așa? îl întrerupse sarcastic Arhivicarul. Atunci, știi tu mai bine decât Luther, știi tu mai bine decât toată Biserica Creștină. Ești conștient, domnule, de faptul că începând din secolul II și până în ziua de azi nici un creștin ortodox n-a crezut că omul poate fi posedat de Dumnezeu? El nu poate fi posedat decât de Diavol. Și de ce cred oamenii așa ceva? Pentru că faptele îi împiedică să creadă altfel. Belial e un fapt, Moloh e un fapt, posedarea de către Diavol e un fapt.
    - Dar eu protestez! exclamă doctorul Poole. Ca om de știință...
    - Ca om de știință, ești constrâns să accepți ipotezele de lucru care explică faptele cel mai plauzibil. Ei bine, care sunt faptele? Primul este un fapt al experienței și al observației – și anume, acela că nimeni nu vrea să sufere, nu vrea să se ruineze, nu vrea să fie mutilat sau ucis. Al doilea este un fapt al istoriei – acela că, într-o anumită epocă, majoritatea copleșitoare a ființelor umane au acceptat credințe și au adoptat linii de conduită care n-ar putea avea alt rezultat decât suferința universală, degradarea generală și distrugerea pe scară largă. Unica explicație posibilă este că oamenii au fost inspirați sau posedați de o conștiință străină lor, o conștiință care le-a voit nimicirea, și-a voit-o cu mai multă tărie decât au avut ei când și-au voit propria lor fericire și supraviețuire.
    Se lasă tăcerea.
    - Cu siguranță, îndrăznește doctorul Poole să sugereze într-un târziu, aceste fapte ar putea fi justificate și în alte feluri.
    - Dar nu atât de verosimil și nici pe departe atât de simplu, insistă Arhivicarul. Și-apoi ia în calcul toate celelalte dovezi. Primul Război Mondial, de pildă. Dacă popoarele și politicienii n-ar fi fost posedați, ar fi ascultat de Benedict al XV-lea sau de Lordul Lansdowne – ar fi ajuns la o înțelegere, ar fi negociat pacea fără victorie. Dar n-au putut, n-au fost în stare. Le-a fost imposibil să accționeze în propriul lor interes. A trebuit să facă cum le-a dictat Belialul din ei – iar Belialul din ei își dorea revoluția comunistă, își dorea reacția fascistă la acea revoluție, și-i dorea pe Mussolini, pe Hitler și Politburo, dorea foamete, inflație și depresiune; dorea armament pe post de leac împotriva șomajului; dorea ca naziștii și comuniștii să divizeze Polonia ș-apoi să pornească la război între ei. Da, și mai dorea renașterea pe scară largă a sclaviei în forma ei cea mai brutală. Dorea migrații forțate și pauperizarea maselor. Dorea lagăre de concentrare, camere de gazare și incineratoare. Dorea bombardament de saturație (ce exprimare delicios de suculentă!). Dorea să se distrugă peste noapte bogăția acumulată într-un secol și orice posibilitate viitoare de prosperitate, decență, libertate și cultură. Belial dorea toate acestea și, pentru că el era Marea Muscă Verde din inima politicienilor și a generalilor, a jurnaliștilor și a omului de rând, îi era foarte ușor să-i facă până și pe catolici să-l ignore pe Papă, să-l aducă pe Lansdowne în situația de-a fi condamnat ca nepatriot, aproape ca trădător. Așa se face că războiul s-a târât mai departe nu mai puțin de patru ani; iar după aceea totul a decurs cu meticulozitate conform Planului. Situația mondială trecea constant de la rău la mai rău, iar pe măsură ce ea se înrăutățea, bărbații și femeile deveneau din ce in ce mai docili față de îndrumările Nesfântului Duh. Vechile credințe în valoarea sufletului individual păleau; vechile restricții își pierdeau eficacitatea; vechile scrupule și manifestări de compasiune se evaporau. Tot ceea ce le băgase vreodată Celălalt (Dumnezeu n.n.) în cap oamenilor se scurgea afară, iar vidul rămas era umplut cu visuri demente despre Progres și Naționalism. Odată acceptată legitimitatea acestor visuri, rezulta că oamenii simpli, care nu cunoșteau decât clipa prezentă, nu erau cu nimic mai buni decât furnicile și ploșnițele și puteau fi tratați în consecință. Și chiar erau tratați în consecință, fără doar și poate!
    Arhivicarul chicotește zgomotos și se servește cu ultimul picior de porc.
    - Pentru vremea lui, continuă el, bătrânu’ Hitler a fost un specimen demonic bunicel. Sigur, nu posedat în totalitate, ca mulți dintre marii conducători de națiuni dintre 1945 și începutul celui de-al Treilea Război Mondial, dar categoric peste media din vremea lui. Mai mult decât aproape oricare dintre contemporanii lui, el avea dreptul să spună ”Nu eu, ci Belialul din mine ”. Ceilalti erau posedați doar sporadic, doar în anumite momente. Gândește-te la oamenii de știință, de pildă. Oameni cumsecade, bine intenționați, în cea mai mare parte. Dar tot i-a luat El în stapânire – i-a luat în stăpânire la momentul în care au încetat să mai fie ființe omenești și au devenit specialiști. De aici răpciuga și bombele alea (virusuri și bombe atomice n.n.). Și-apoi adu-ți aminte de omul ăla...cum îl chema?...ăla care a fost președintele Statelor Unite atâta vreme...
    - Roosevelt? sugerează doctorul Poole.
    - Ăsta-i – Roosevelt. Ei, mai ții minte expresia aia pe care a tot repetat-o cât a ținut al Doilea Război Mondial? ”Capitulare necondiționată, capitulare necondiționată.”
    Inspirație pură -  asta era expresia aia. Inspirație pură și nemijlocită!
    - Așa zici tu, obiectează doctorul Poole. Dar ce dovadă ai?
    - Dovadă? repetă Arhivicarul. Toată istoria ulterioară e dovada. Uită-te la ce s-a petrecut când expresia lui a devenit linie directoare și a fost pusă în practică. Capitulare necondiționată – câte milioane de cazuri noi de tuberculoză? Câte milioane de copii forțați să devină hoți sau să se prostitueze pentru tablete de ciocolată? Belial a fost mulțumit în mod special de situația copiilor. Și din nou, capitularea necondiționată – distrugerea Europei, haosul din Asia, foametea de peste tot, revoluțiile, tiraniile. Capitularea necondiționată – și mai mulți nevinovați au fost supuși la suferințe mai rele decât în oricare altă perioadă din istorie. Și, după cum știi prea bine, lui Belial nimic nu-i place mai mult decât suferința celor nevinovați. Iar la urmă a fost, bineînțeles, Faptul. Capitularea necondiționată și zdrang! – exact cum și-a dorit El dintotdeauna. Și totul s-a petrecut fără vreun miracol sau vreo intervenție specială, numai pe căi naturale. Cu cât te gândești mai mult la lucrarea Proniei Sale, cu atât mai insondabilă ți se pare în splendoarea ei.
    Cu evlavie Arhivicarul face semnul coarnelor.
    - Uite ce-i spune el după o scurtă pauză, ridicând mâna.
    Timp de câteva secunde stau amandoi fără să scoată o vorbă. Ritmul estompat și monoton al incantației devine audibil. ”Sânge, sânge, sânge, sângele... ” Se aude un țipăt slab când un alt mic monstru e tras ca-n frigare în cuțitul Patriarhului, apoi pocnetele mădularelor de taur lovind carnea și, prin vuietul surescitat al adunării de credincioși, o succesiune de urlete puternice, greu de recunoscut ca fiind omenești.
    - Nici n-ai zice c-ar fi putut să ne creeze pe noi fără să fie nevoie de un miracol, continuă Arhivicarul gânditor. Dar așa a făcut, așa a făcut. Prin metode pur naturale, folosind ca instrumente ființele umane și știința lor, El a creat o rasă de oameni cu totul și cu totul nouă, cu diformitatea în sânge, înconjurată din toate părțile de murdărie și neavând in față nici o altă perspectivă decât tot murdăria, diformități și mai rele și, într-un final, extincția deplină. Da, e lucru îngrozitor să cazi în mâinile Răului încarnat.
    - Atunci, întreabă doctorul Poole, de ce continuați să-L venerați?
    - De ce-i arunci mâncare unui tigru care mârâie? Ca să câștigi un moment de respiro. Ca să amâni oroarea inevitabilului, fie și pentru câteva minute. Și pe pământ e la fel ca-n Iad – dar cel puțin ești tot te pământ.
    - Nu pare să merite efortul, remarcă doctorul Poole pe tonul filozofic al celui care tocmai a luat prânzul.”

(Aldous Huxley – Maimuță și esență – 1948)

În prima parte a acestei minunate cărți, scrisă la 16 ani după „Minunata Lume Nouă”, autorul ne spune că „marxistul s-a considerat întotdeauna științific”. Iar în continuarea dialogului savuros de mai sus, Arhivicarul mai concluzionează că „dacă vrei solidaritate, trebuie să ai fie un inamic din exterior, fie o minoritate oprimată”.

Oare nu le avem pe ambele în prezent? Inamicul exterior – virusul cu efecte hiperbolizate și minoritatea oprimată – nevaccinații, pe lângă celelalte minorități folosite pentru introducerea unor politici aberante. (la noi în țară constituie majoritatea încă, dar tot o majoritate oprimată)

Oare nu facem toți jocul păpușarului? „Să iubești pe aproapele ca pe tine însuți!” ne spunea Hristos. Dezbinarea nu a fost niciodată jocul lui Dumnezeu, indiferent cum ni-L imaginăm fiecare. A fost de-a lungul istoriei și rămâne o capcană. În care, din păcate, am picat...din nou.

Sigur că naționalismul și progresul nu se exclud, la fel cum nici religia nu exclude progresul sau știința. Ele sunt puse intenționat în opoziție pentru a crea dezbinare. Naționalismul se opune mondialismului, imperialismului. Manifestările lui Belial au trecut în fața cortinei și sunt vizibile tuturor. Idealul Ordinii a născut tot timpul tiranie la fel cum idealul Frumuseții a născut monștri. Cărțile sunt pe față. Și totuși, unii adoptă încă metoda struțului. E de reflectat!

Închei cu soluții:

1. Refuzul de a participa.

Când se încearcă atragerea ta într-un joc funest, refuzul de a participa e cel mai înțelept răspuns pe care-l poți da. Că refuzi din pură ignoranță sau datorită unei gândiri profunde are importanță doar pentru tine personal, subiectul. În economia jocului are importanță doar refuzul în sine. Însă dacă ignoranța stă la baza lui, se va găsi pe viitor o capcană mai ticluită pe care să nu o mai poți refuza.

Chiar dacă ai fost deja atras în jocul dozelor, nu e târziu să refuzi! Ne schimbăm după ce am devenit conștienți că e nevoie de schimbare. Refuză să continui jocul păpușarului! Refuză să legitimezi, să pui în practică măsuri și restricții aberante. Abandonează frica și emană dragoste!

2. Reacțiunea.

Legea a III- a a mecanicii newtoniene statuează că „La orice acțiune corespunde întotdeauna o reacțiune egală și contrară”. Este exact ceea ce vedem că se întâmplă în jurul nostru. Dacă nu putem face jocul să dispară, măcar să-l echilibrăm. Cât timp e remiză lucrurile rămân încă suportabile.

Doar că, în această variantă, se păstrează starea de scindare sufletească specifică dezbinării iar asta tare e pe placul lui Belial. După părerea mea, soluția rămâne, totuși, prima.

3. „Corupție și incompetență”.

La nivel de națiune, „lupta anticorupție” a fost intens folosită pentru slăbirea statului de drept, a suveranității și spre a servi intereselor străine. De ce să nu întoarcem propria armă împotriva lor?

„ – Ați introdus certificatul digital și vaccinarea obligatorie? zise Ursula
  - Nu am reușit, suntem corupți și incompetenți, ai uitat?”

Practic e tot un refuz de a participa dar unul colectiv. În aparență, Belial cam câștigă deja la nivel mondial, dar e important cum și cât rezistăm. Și e important să ne amintim că tot ce ține de el e înșelător. Refuzul de a participa însoțit de o atitudine calmă și de sentimente pozitive va echilibra balanța.

În mod evident, voiam să zic mult mai multe în acest video, dar ideea principală e acolo. Ce se desprinde fără să fie direct punctat este că banii nu stau la baza acestei crize. Banii sunt un subiect fals. Banii se printează. Nu e despre bani și nici despre salvarea sistemului financiar. E mult mai mult decât atât! E despre viitorul omenirii!

Vă doresc sărbători luminate și un 2022 înțelept!

* ca de obicei, cei cu mintea cuprinsă exclusiv de ”pandemie”, pot considera ficțiune tot ce vor ei.

Am văzut poza de mai sus postată de o colegă. Un Moș Crăciun într-un târg de Crăciun se apleacă peste gardul care desparte vaccinații de nevaccinați pentru a oferi ceva unor copii. La fel ca și colega care a postat, am fost impresionat de poză. Apoi am văzut un comentariu al unei doamne pe care o stimez, care scria: „dacă aș fi fost Moșul, aș fi sărit gardul!”.

Primul gând care mi-a venit în minte a fost: dacă eram deștepți, gardul nu exista! Mai exact, dacă eram uniți în apărarea acelorași valori, gardul nu ar fi putut exista. Pentru că, înainte să existe fizic, el a fost acceptat în mintea noastră. Am mai atras atenția cu privire la etapele ferestrei Overton.

De când am început să scriu, să îmi exprim părerea despre vremurile tulburi pe care le trăim, am repetat din nou și din nou aceeași idee: doar uniți, solidari vom putea trece peste provocările acestei perioade. Doar rămânând vigilenți, vom putea respinge ideile/instrumentele totalitare care se pare că pândesc pe la colțuri. Avalanșa s-a declanșat dar depinde de noi dacă și cât de repede va ajunge la baza muntelui.

Nu am mai scris de o vreme din lipsă de timp, dar și pentru că am transmis deja principalul în viziunea mea. Îmi propun totuși, până la sfârșitul anului, un articol/video despre transumanism și ce cred eu că stă în spatele și în fața crizei hiperbolizate din prezent, subiect pe care doream demult să îl abordez.

Închei cu o întâmplare nostimă recentă – un coleg și prieten, pe care îl cunosc de 20 de ani, m-a invitat la un eveniment cultural public al cărui organizator este. I-am mulțumit dar, nefiind vaccinat, am zis că nu vreau să stârnesc discuții pasionale. Răspunsul a fost: „Eh, dacă nu te-ai vaccinat, rămâi pe afară!”. Sigur că am luat-o în glumă, de altfel iau în glumă majoritatea întâmplărilor actuale, probabil că e mecanismul de apărare cel mai adecvat personalității mele. Dar știm cu toții că orice glumă ascunde și un sâmbure de adevăr.

Haideți să ne facem bine! Haideți să folosim energia acestor sărbători pentru a ne întoarce la sentimente bune față de toți semenii noștri! Haideți să respingem această dezbinare infantilă care se tot propagă zilnic pe toate canalele. Tot ce trebuie să facem pentru asta e să ne folosim memoria, să rememorăm viața de acum 3-4-5 ani. Unii veți spune că s-au schimbat condițiile față de acea perioadă – nici pe departe atât de mult pe cât suntem făcuți să credem!