Violența domestică, acest flagel care afectează semnificativ țara noastră – în special sectorul feminin, este definită ca fiind orice inacţiune sau acţiune intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu victima.
Această definiție este dată de Legea 217/2003, care în continuare explică fiecare gen de violență și posibilele moduri de manifestare. Astfel:
- violenţa verbală înseamnă adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
- violenţa psihologică este reprezentată prin impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
- violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală;
- violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol conjugal;
- violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
- violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
- violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare;
- violenţa cibernetică - hărţuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, ameninţări online, publicarea nonconsensuală de informaţii şi conţinut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicaţiilor şi datelor private şi orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicaţiile sau se pot conecta la internet şi pot transmite şi utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de ruşine, umili, speria, ameninţa, reduce la tăcere victima.
Conform legii, în nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă dintre cele descrise mai sus. Așadar, pentru cei de „modă veche” care cred că doar ochii tumefiați reprezintă violență domestică iar restul intră la „scandaluri normale”, mai citiți odată atent cele de mai sus.
În continuare, legea stabilește care sunt instituțiile cu atribuții în acest domeniu, dintre care amintim doar una, poate cea mai importantă, și anume Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între femei și bărbați.
Un caz de violență domestică este prin natura sa urgent, în special dacă vorbim de violență fizică. Prin urmare, ce poți face în calitate de victimă? Adună orice fel de probe poți (înregistrări, mesaje transmise prin social media etc) și sună la poliție. Trebuie să ceri ajutorul poliției și să le soliciți emiterea unui ordin de protecție provizoriu1. Printr-un astfel de ordin, emis pe o perioadă de 5 zile, agresorul poate fi evacuat din locuință, poate fi obligat să păstreze distanța față de victimă și să poarte un sistem electronic de supraveghere care îi va monitoriza locația.
Ulterior sau chiar simultan, ia legătura cu un avocat pentru a te asista în obținerea unui ordin de protecție definitiv care poate fi emis doar de instanțele de judecată. Acest ordin poate fi dispus pe o perioadă de 6 luni dar se mai pot solicita și alte ordine după expirarea perioadei dacă agresorul nu și-a îndreptat conduita sau încă persistă o stare de pericol. Încălcarea acestor ordine de protecție constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Sigur, modul de manifestare al violenței domestice poate fi încadrat și la diverse infracțiuni sau poate constitui baza solicitării unor daune morale și materiale, dar primul pas important și urgent pentru victimă este să înlăture starea de pericol.
-----------------------------------------------
1 În practică, din păcate, organele de poliție sunt încă prea puțin instruite și receptive la acest fenomen. De aceea e important să aduni un minim de probe când soliciți ajutorul poliției pentru a nu fi doar cuvântul victimei împotriva cuvântului agresorului. Iar dacă poliția ezită să acționeze și tu te simți în continuare într-o stare de pericol, contactează un avocat.