Noutăți

Victimele vaccinului împotriva COVID19 pot da (și) Statul în judecată

Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat o decizie care schimbă regulile cauzelor care au ca obiect acțiunea în despăgubiri întemeiată pe răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produse cu defecte. Mai exact, este vorba de acele litigii prin care persoana afectată de vaccinul anti Covid vrea să ceară socoteală acelora care au distribuit pe teritoriul țării aceste vaccinuri.

Care era regula până acum?

În situația în care un cetățean român, lezat de efectele adverse suferite în urma vaccinării cu vaccinul împotriva COVID19, ar fi vrut să atragă în judecată Statul român pentru a-i angaja răspunderea juridică, s-ar fi lovit, în instanță, de invocarea excepției lipsei calității procesuale pasive, respingându-i-se astfel cererea fără a mai cercetată pe fond.

Ce înseamnă excepția lipsei calității procesuale pasive?

În esență, când o parte sau chiar instanța de judecată invocă o excepție, aceasta intenționează să semnaleze o problemă legată de procesul aflat pe rol, problemă care nu privește însuși „miezul” litigiului (adică cine și în ce măsură are dreptate), ci mai degrabă o neconcordanță între regulile procesului și fapta/starea unei părți (de exemplu, legea spune că un anumit tip de litigiu se judecă de către tribunale, iar cererea a fost introdusă la o curte de apel).

Excepția lipsei calității procesuale pasive indică faptul că pârâtul nu este același cu cel despre care se pretinde că ar fi cauzat declanșarea procesului. Cu alte cuvinte, persoana vinovată și persoana dată în judecată nu corespund.

Astfel, practica instanțelor era de a admite excepția mai sus descrisă, în sensul că acestea socoteau că Statul Român și Ministerul Sănătății nu sunt vizate în astfel de procese, cel care se consideră vinovat trebuind să se adreseze producătorului vaccinului defectuos care a cauzat efecte adverse, conform Legii nr. 240/2004, care prevede posibilitatea persoanei prejudiciate de a se îndrepta împotriva producătorului produsului. Mai multe detalii despre răspunderea pentru prejudiciul produs puteți găsi aici.

Ce a decis Înalta Curte?

În pofida celor susținute de Statul Român și ceilalți pârâți din dosar, Înalta Curte, prin Decizia nr. 525/18.03.2025, a statuat că „legea recunoaște expres posibilitatea persoanei prejudiciate de a acționa pentru repararea pagubei nu numai în temeiul legii speciale [Legea nr. 240/2004], împotriva producătorului produsului care a generat paguba, ci și în temeiul dispozițiilor de drept comun, împotriva altor persoane despre care afirmă că i-au cauzat prejudiciul, prin acțiunile sau inacțiunile culpabile ale acestora”.

Pe cale de consecință, persoana vătămată are într-adevăr posibilitatea de a se îndrepta și împotriva altor persoane decât producătorul pentru repararea prejudiciului suferit, adică cele care au achiziționat și redistribuit acest vaccin, iar instanțele de judecată vor trebui, de acum, să judece fondul, unde victima efectelor adverse va avea sarcina de a dovedi faptul că efectele adverse au avut loc din cauza vaccinului.

Totuși, această decizie a Înaltei Curți nu indică altceva decât faptul că persoana prejudiciată are, oarecum, dreptul să afirme că și Statul Român se face vinovat pentru distribuirea unui vaccin  defectuos, dovedirea acestei afirmații rămânând o chestiune cu totul separată.

Cum reușește victima să atragă răspunderea Statului?

Potrivit Codului civil, condițiile răspunderii delictuale – adică răspunderea care nu derivă dintr-un raport contractual, cum e și cazul celei despre care discutăm astăzi – sunt: (i) existența unui prejudiciu; (ii) săvârșirea unei fapte ilicite; (iii) o legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs; (iv) vinovăția făptuitorului.

Astfel, persoana vătămată va trebui să dovedească faptul că: (i) suferă, într-adevăr, de unele afecțiuni medicale; (ii) că Statul român a săvârșit o faptă ilicită (prin acțiune sau inacțiune) în achiziționarea și distribuirea unor vaccinuri defectuoase; (iii) că efectele adverse sunt cauzate de vaccin; (iv) că fapta este imputabilă Statului.

Cu privire la ultima cerință, același text legal care instituie condițiile răspunderii, art. 1.357 C. civ., precizează faptul că „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”, însemnând că, pentru persoana vătămată, va fi suficient să dovedească cel puțin neglijența Statului în comercializarea unor vaccinuri defectuoase, și nu o reală intenție de a-și îmbolnăvi cetățenii.

Pentru cei care au urmat sfatul (pe care noi, inspirați fiind, l-am considerat important) redat într-un articol precedent, unele împrejurări referitoare la legătura dintre administrarea vaccinului și efectele adverse rezultate vor putea fi demonstrate mai ușor.