Starea de alertă este următoarea fază în care va intra țara noastră începând cu 15.05.2020, conform declarațiilor președintelui Klaus Iohannis. Printre primele măsuri de relaxare anunțate au fost: posibilitatea deplasării în interiorul localităților fără declarație, posibilitatea deplasării în afara localităților în scop de serviciu sau pentru probleme de sănătate, posibilitatea deplasării în afara localităților pentru sporturi individuale (ciclism) cu menținerea restricției numărului de persoane la maximum 3, redeschiderea saloanelor de frizerie/înfrumusețare, a muzeelor și a cabinetelor stomatologice.

Prin înlocuirea stării de urgență cu starea de alertă, ordonanțele militare emise pe perioada stării de urgență își vor înceta existența, respectiv amenzile contravenționale prevăzute în cadrul ordonanțelor nu vor mai putea fi aplicate. Sigur, alte fapte contravenționale și sancțiuni vor putea fi prevăzute într-o nouă lege.

Starea de alertă este reglementată prin Ordonanța de urgență 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situaţiilor de Urgenţă, care prevede că starea de alertă se referă la punerea de îndată în aplicare a planurilor de acţiuni şi măsuri de prevenire, avertizare a populaţiei, limitare şi înlăturare a consecinţelor situaţiei de urgenţă. Totodată, prin situație de urgență se înțelege - evenimente excepţionale, cu caracter nonmilitar, care ameninţă viaţa sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuni urgente, alocarea de resurse specializate şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.

Declararea stării de alertă la nivel național se face de către Comitetul naţional pentru situaţii speciale de urgenţă, cu acordul primului-ministru. La nivel județean,  comitetul județean declară, cu acordul ministrului administraţiei şi internelor, starea de alertă la nivel judeţean sau în mai multe localităţi ale judeţului iar la nivel local, comitetul local declară, cu acordul prefectului, starea de alertă pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale. Organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor judeţene se stabilesc prin ordine ale prefecţilor iar organizarea, atribuţiile şi funcţionarea comitetelor locale se stabilesc prin dispoziţie a primarului. Declararea stării de alertă în cazul situaţiilor de urgenţă la nivel naţional sau pe teritoriul mai multor judeţe se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, iar la nivel judeţean sau al municipiului Bucureşti, în Monitorul Oficial al autorităţii administrativ-teritoriale respective.

Pe timpul stării de alertă se pot dispune orice măsuri care sunt necesare pentru înlăturarea stării de forţă majoră, cu condiția să fie proporţionale cu situaţiile care le-au determinat şi se aplică cu respectarea condiţiilor şi limitelor prevăzute de lege, respectiv cu respectarea art. 53 din Constituția României, care prevede la al.2 ”Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.

Pe scurt, starea de alertă este o stare administrativă inferioară în gravitate stării de urgență, se modifică modul de coordonare al autorităților și cadrul legislativ care stă la baza actelor ce vor fi emise în următoarea perioadă, posibilitatea restrângerii unor drepturi și libertăți rămânând valabilă.

Există și o parte pozitivă pentru business-uri, respectiv acestea vor putea ataca actele administrative emise pe timpul stării de alertă care le vatămă interesele. Astfel, potrivit articolului 45 din OUG 21/2004:
Pe timpul situaţiilor de urgenţă, societăţile comerciale periclitate sau afectate constituie celule de urgenţă, care conlucrează cu structurile Sistemului Naţional.
(2)    Actele administrative emise pe timpul sau în legătură cu situaţiile de urgenţă, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar, pot fi atacate la instanţele judecătoreşti, în condiţiile legii contenciosului administrativ.

Astfel, actele administrative emise în starea de alertă vor putea fi atacate în fața instanțelor de contencios administrativ, în condițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevede la art. 1 al. 1 ”Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Toate prevederile legii contenciosului vor fi aplicabile acestor cazuri, mai puțin cea privind posibilitatea suspendării efectelor actului administrativ, prevăzută de art. 14 din lege, care este înlăturată prin efectul art. 5 al. 3, ce prevede ”În litigiile referitoare la actele administrative emise pentru aplicarea regimului stării de război, al stării de asediu sau al celei de urgenţă, cele care privesc apărarea şi securitatea naţională ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum şi pentru înlăturarea consecinţelor calamităţilor naturale, epidemiilor şi epizootiilor nu sunt aplicabile prevederile art. 14.

Să exemplificăm printr-un caz pur ipotetic: comitetul local Timișoara emite un act administrativ prin care decide ca barurile și terasele să se închidă până la o anumită dată iar tu, proprietar al unei terase, ataci acel act. În prima fază trebuie să urmezi o procedură administrativă prealabilă adresând o plângere organului emitent al actului și solicitând anularea lui, iar dacă îți este respinsă plângerea sau nu ți se răspunde în termen de 30 de zile, te poți adresa instanței de judecată cu o acțiune în contencios.

Dacă prevederilor art. 14 menționat mai sus ar fi fost aplicabile, imediat după ce ai fi făcut plângerea administrativă, ai fi putut solicita instanței să suspende efectele actului administrativ iar dacă instanța ți-ar fi admis cererea, ai fi putut să îți desfășori activitatea liniștit până la finalizarea procesului și să ai o sursă de venit în acest răstimp. Însă nefiind aplicabile prevederile art. 14, nu vei putea face asta decât la primul termen de judecată în fața instanței, iar asta înseamnă aproximativ 60-80 de zile dacă acționezi imediat ce se emite actul, luând în calcul perioada plângerii prealabile și perioada de la introducerea acțiunii și până la primul termen de judecată. Astfel, în acest caz ipotetic, va trebui să ții terasa închisă din momentul emiterii actului și până la primul termen de judecată, cu condiția să ataci imediat actul și, bineînțeles, cererea de suspendare să îți fie admisă de instanță. Cam așa se traduce lipsa de aplicabilitate a art. 14 din Lg. 554/2004.      

Am prezentat mai sus mecanismul legal prin care se declară starea de alertă la nivel național, județean și local, exemplificând modul de funcționare a Legii contenciosului administrativ față de un act administrativ emis de o autoritate locală pe durata stării de alertă. Potrivit ultimelor declarații ale premierului Ludovic Orban, acesta a lăsat să se înțeleagă că declararea stării de alertă se va face la nivel național iar măsurile vor fi luate de către Comitetul național, în buna tradiție a hiper-centralizării românești.