Noutăți

Piedicile în desfășurarea activităților comerciale. Acordul de funcționare

Desfășurarea activităților comerciale în România este condiționată de respectarea unui cadru legal complex, care impune obținerea mai multor avize și autorizații, dintre care una esențială este acordul de funcționare emis de autoritatea publică locală. Deși acesta are rolul de a asigura desfășurarea activității în condiții de legalitate, siguranță și protecție a consumatorului, în practică, obținerea acordului poate deveni o piedică semnificativă pentru antreprenori, din cauza birocrației, interpretărilor neunitare ale legii și lipsei de coerență între instituțiile implicate.

Obținerea autorizației de funcționare reprezintă un demers esențial pentru desfășurarea legală a activităților economice, în special în domeniul comerțului și al serviciilor. Aceasta se realizează prin depunerea unei documentații complete la autoritatea administrației publice locale (primărie), în a cărei rază teritorială se află punctul de lucru. Dacă o societate comercială are mai multe puncte de lucru, o autorizație de funcționare va fi necesară pentru fiecare dintre acestea.

Acordul de funcționare este definit de art. 6 alin. (4) din O.G. 99/2000 ca fiind „actul administrativ cu caracter individual, prin care se stabilesc condiţiile de desfăşurare a activităţilor de comercializare a produselor şi serviciilor de piaţă, şi se emite de către autorităţile administraţiilor publice locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti pe raza cărora operatorul economic urmează să îşi desfăşoare activitatea, în structuri de vânzare cu sediu fix, pe perioadă nedeterminată, atât timp cât condiţiile iniţiale pentru care s-a solicitat acordul de funcţionare rămân nemodificate şi documentele care constituie dosarul de solicitare a acordului/autorizaţiei de funcţionare sunt valabile.”

Documentația necesară obținerii autorizației de funcționare se stabilește de legislația din fiecare domeniu de activitate sau de legi speciale și de hotărârile consiililor locale, care reglementează procedura de obținere a autorizației la nivelul fiecărei unități teritorial administrative. În Timișoara, această procedură a fost stabilită de HCL 28/2023 privind aprobarea Regulamentului privind condițiile de desfășurare a activităților comerciale și de prestări servicii pe raza municipiului Timișoara.

Conform regulamentului amintit anterior, operatorii economici care desfășoară activități de alimentare publică, comerț cu amănuntul, comerț cu ridicare/de gros sau activități de prestări servicii pot fi nevoiți să obțină o autorizație de funcționare de la Primăria localității în care își desfășoară activitatea. Însă, nu toți operatorii economici care desfășoară activități în aceste domenii sunt nevoiți să obțină acordul de funcționare, ci doar cei care se regăsesc în Anexa O.G. nr. 99/2000.

Documentele necesare pentru obținerea acordului inițial sunt prevăzute în Regulamentele locale, distinct pentru fiecare categorie de activitate. În cazul Regulamentului local al Municipiului Timișoara, acestea sunt detaliate la art. 34, 45, 49, 53, 54, 55 și 56. Acordul de funcționare se emite pentru anul în curs și este valabil până la data de 31 martie a anului următor, perioadă în care operatorul comercial trebuie să obțină viza anuală ce îi conferă dreptul de a-și continua activitatea în aceleași condiții până la 31 martie a anului următor.

Acordul nu se eliberează doar în următoarele situații prevăzute expres de art. 7 din O.G. 99/2000:

• contravine planului general de dezvoltare urbană şi criteriilor generale privind determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi;
• aduce prejudicii spaţiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri de valoare arhitectonică deosebită ori cu valoare de patrimoniu;
• exerciţiul comercial se face în spaţii improvizate;
• se încalcă dispoziţiile ordonanței.

Regulamentul local, aprobat prin HCL 28/2023, prevede în articolul 11 situații suplimentare în care acordul nu va fi eliberat:

• documentația înregistrată în vederea autorizării nu respectă cerințele și criteriile stabilite prin prezentul regulament.
• se aduc prejudicii spațiilor aflate în incinta sau în apropierea unor clădiri cu valoare arhitectonică sau cu valoare de patrimoniu.
• exercițiul comercial se desfășoară în spații improvizate (spațiul pentru care se solicită autorizarea nu este intabulat ca spațiu comercial sau SAD).
• acordul contravine planului general de dezvoltare urbană și criteriilor generale privind determinarea zonelor și locurilor de vânzare din municipiul Timișoara.
• Acordul pentru desfășurarea exercițiilor comerciale este solicitat pentru activități comerciale care sunt exceptate de la autorizare, în conformitate cu prevederile art. 3, pct. 3 din OG 99/2000, actualizată, republicată.

Exercițiile comerciale care nu necesită autorizare, așa cum sunt ele prevăzute de art. 3 alin. (3) din O.G. 99/2000 sunt:

• produsele medicamentoase, dispozitivele medicale;
• produsele agricole şi agroalimentare vândute de producătorii agricoli individuali în baza certificatului de producător;
• combustibilii pentru uzul mijloacelor de transport, inclusiv cei comercializaţi prin staţii de distribuţie;
• bunurile din producţia proprie a meşteşugarilor individuali vândute la locurile de producţie;
• lucrările, brevetele şi invenţiile, precum şi publicaţiile de natură ştiinţifică sau informativă realizate de titularii acestora;
• tipăriturile, pliantele, broşurile şi albumele, realizate în scopul prezentării patrimoniului cultural deţinut de muzee, centre de cultură, teatre sau alte instituţii similare acestora, ori bunurile culturale sau cu caracter promoţional specifice activităţii instituţiilor culturale, şi comercializate prin fondul propriu al fiecărei instituţii culturale sau cu prilejul unor manifestări cultural-artistice organizate de acestea;
• mărfurile vândute către vizitatori, în cadrul festivalurilor, târgurilor, saloanelor sau al altor manifestări expoziţionale, cu condiţia ca acestea să facă obiectul manifestărilor respective;
• produsele confiscate şi valorificate conform dispoziţiilor legale în vigoare;
• produsele şi serviciile de piaţă reglementate prin acte normative speciale.

Prin urmare, compartimentele de la nivelul Primăriilor care verifică dosarul solicitanților în vederea obținerii acordului de funcționare fac o verificare formală, pentru a vedea dacă documentația solicitată este completă, valabilă și emisă pentru activitatea care se vrea a fi autorizată.

Procedura de autorizare

În cele ce urmează, vom analiza situația operatoriilor economici care prestează diverse servicii și care au nevoie de acord, pentru a identifica care sunt cele mai mari probleme în obținerea acestui acord, dar și soluțiile eficiente.

1. Destinația spațiului în care operatorul economic își desfășoară activitatea

În primul rând, operatorul economic trebuie să depună cererea tip, certificatul unic de înregistrare emis de ORC și certificatul constatator. Apoi, trebuie să depună un extras CF care să nu fie mai vechi de 30 de zile al spațiului în care se desfășoară activitatea, care trebuie să fie intabulat ca spațiu comercial sau SAD și actele doveditoare în cazul schimbării funcției față de funcția inițială, acolo unde este cazul.

De asemenea, operatorul trebuie să depună și contractul de închiriere/subînchiriere/cesiune sau comodat încheiat cu proprietarul înscris în CF al spațiului supus autorizării, în condițiile în care nu are și calitatea de proprietar asupra acestui spațiu.

Multe spații situate la parterul blocurilor sau în clădiri mai vechi nu au intabulată destinația de „spațiu comercial” sau „spațiu cu altă destinație (SAD)”, deși activitatea economică se desfășoară acolo de ani de zile. Lipsa acestei mențiuni formale conduce, de regulă, la respingerea cererii de autorizare, cu toate că în practică nu există niciun risc urbanistic sau de siguranță publică.

În momentul de față nu există nici o soluție efectivă și lipsită de interpretări pentru acești operatori economici, decât schimbarea destinației imobilului respectiv, procedeu care poate dura și mai bine de un an și reprezintă costuri uriașe. Totuși ar putea exista o soluție, având în vedere că O.G. 99/2000 nu impune necesitatea desfășurării activității într-un spațiu comercial sau SAD, făcându-se vorbire doar de imposibilitatea eliberării acordului în situația în care acesta „contravine planului general de dezvoltare urbană şi criteriilor generale privind determinarea zonelor şi locurilor de vânzare din localităţi”, conform art. 7 din ordonanță.

Pe cale de consecință, considerăm că atâta vreme cât PUG-ul și PUZ-ul permit dezfășurarea de activități comerciale în zona respectivă și nu există nici una dintre situațiile prevăzute de art. 7 din O.G. 99/2000, autoritățiile locale nu ar trebui să includă condiții suplimentare pentru obținerea acordului.

O soluție rezonabilă și aplicabilă imediat ar putea consta în folosirea unei adrese tehnice eliberate de Direcția de Urbanism a primăriei. Această adresă ar putea confirma faptul că activitatea desfășurată este compatibilă cu funcțiunea zonei, astfel cum este aceasta stabilită prin PUG sau PUZ. Deși o astfel de adresă nu suplinește lipsa mențiunii din cartea funciară, ea poate constitui un document justificativ relevant care atestă că activitatea propusă nu contravine reglementărilor urbanistice. Cu toate acestea, autoritățiile pot respinge solicitarea de autorizare, câtă vreme normele locale sunt mai restrictive, deschizând totuși posibilitatea obținerii acordului prin intermediul instanțelor judecătorești.

2. Autorizația privind securitatea la incendii

Următoarele documente necesare sunt planul punctului de lucru întocmit de către un proiectant autorizat din care să  reiasă suprafața tuturor spațiilor care alcătuiesc unitatea supusă autorizării și în mod obligatoriu pozitia unității (subsol/parter sau etaj), care în mod normal nu ar trebui să ridice probleme și autorizația privind securitatea la incendii, unde, în practică apar cele mai mari probleme.

Pentru obținerea autorizației privind securitatea la incendiu, conform Anexei 12 din Normele metodologice privind avizarea și autorizarea de securitate la incendiu și protecție civilă, este necesar un set complex de documente tehnice și administrative, care atestă îndeplinirea cerințelor legale privind siguranța la incendiu. Această documentație este necesară atât pentru construcțiile noi, cât și pentru cele existente, supuse modificărilor sau schimbării destinației.

Odată obținută, valabilitatea sau conformitatea autorizației nu poate să fie contestată de către UAT, câtă vreme această autorizație nu și-a pierdut valabilitatea. Conform art. 27 alin. (1) din normele metodologice amintite anterior, controlul conformității autorizației ISU poate să fie efectuat doar de către agenții constatatori din cadrul acestei instituții. Departamentele primăriei nu au această competență, astfel că, singurele verificări pe care aceștia le pot realiza asupra autorizației sunt:

• Existența autorizației – adică solicitantul a depus un document emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență, în termen de valabilitate, corespunzător tipului de activitate desfășurate și categoriei de construcție.
• Corelarea autorizației cu datele punctului de lucru – primăria poate verifica dacă adresa, funcțiunea declarată și suprafața punctului de lucru coincid cu cele menționate în autorizația ISU.
• Depunerea documentului în forma cerută (original sau copie conformă cu originalul) – însoțită, dacă este cazul, de documente anexe precum scenariul de securitate la incendiu, planuri sau planul de evacuare.

Nu există nici o prevedere legală care să îi permită primăriei să pună la îndoială valabilitatea sau conformitatea autorizației ISU, singurul organ competent care poate să facă acest lucru este însăși organul emitent al autorizației.

De asemenea, dacă ISU a stabilit că nu este necesară obținerea autorizației de securitate la incendiu, Autoritatea locală nu poate respinge solicitarea de emitere a acordului de funcționare pe motiv că nu există autorizația ISU pentru incendii. Singura autoritate competentă să stabilească dacă o construcție sau o activitate intră sub obligația de avizare sau autorizare este Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

3. Certificatul de conformitate de la DSP

Un alt document esențial pentru anumite sectoare de activitate este Certificatul emis de DSP cu privre la conformitatea condițiilor sanitare. Controlul respectării normelor sanitare și, implicit, valabilitatea certificatului de conformitate DSP sunt verificate de către inspectorii DSP în cadrul controalelor periodice. Alte instituții, precum autoritățile locale sau agențiile de protecție a consumatorilor, pot efectua verificări complementare, dar competența de control specific privind sănătatea publică revine exclusiv DSP.

Dacă ai certificatul de conformitate emis de Direcția de Sănătate Publică (DSP), primăria nu poate refuza autorizația sau acordul pe baza lipsei acestui certificat, deoarece DSP este autoritatea competentă pentru verificarea și certificarea condițiilor sanitare.

Primăria are obligația să solicite și să țină cont de acest certificat în procesul de autorizare, însă nu are competența să îl respingă sau să pună condiții suplimentare privind sănătatea publică. Dacă certificatul DSP este valabil și îndeplinește cerințele legale, primăria trebuie să îl accepte ca parte din documentația necesară.

4. Notificarea/Autorizația sanitar-veterinară emisă de Direcția Sanitară, Veterinară și pentru Siguranța Animalelor

Pentru desfășurarea activităților economice care implică produse alimentare de origine animală sau nonanimală, preparare, procesare, depozitare sau comercializare a acestora, operatorii economici trebuie să obțină notificarea sau autorizația sanitar-veterinară emisă de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA).

Diferența dintre cele două constă în natura activității:

• Notificarea este suficientă pentru activitățile care prezintă un risc scăzut pentru sănătatea publică și nu necesită o inspecție în prealabil.
• Autorizația este obligatorie pentru activitățile care presupun manipularea alimentelor în condiții ce necesită control sanitar-veterinar și este emisă în urma unei verificări la fața locului.

Odată obținută, notificarea sau autorizația este valabilă pe durată nedeterminată, atât timp cât nu intervin modificări ale activității, fluxului tehnologic sau spațiului. Verificarea respectării condițiilor stabilite prin autorizație/notificare poate fi realizată doar de către DSVSA, iar primăria sau alte instituții publice nu au competența legală de a contesta sau refuza valabilitatea unui astfel de document.

5. Autorizația eliberată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului

Autorizația de mediu eliberată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului Timiș este obligatorie pentru o serie de activități comerciale prevăzute expres în Ordinul MMDD nr. 1798/2007, Conform Anexei 1 din procedura de emitere a autorizației de mediu aprobată prin acest ordin, sunt vizate anumite activități economice încadrate în coduri CAEN care, prin natura lor, pot avea un impact semnificativ asupra mediului și necesită o evaluare specifică din partea autorităților de mediu.

Pentru aceste activități, operatorii economici trebuie să solicite și să obțină autorizația de mediu înainte de începerea activității. Lipsa acesteia atrage imposibilitatea legală de a funcționa conform cerințelor de reglementare din domeniul protecției mediului.

Această cerință este verificată de autoritățile locale (în faza de autorizare) doar cu privire la existența actului, nu și la conținutul sau valabilitatea sa. Verificarea de fond și eventualele controale ulterioare sunt de competența exclusivă a Agenției pentru Protecția Mediului sau a Gărzii Naționale de Mediu.

6. Notificarea/avizele emise de DSP

Notificarea sau avizele emise de Direcția de Sănătate Publică (DSP) reprezintă documente esențiale pentru anumite categorii de activități economice care pot avea un impact asupra sănătății publice. Ele sunt reglementate de legislația sanitară și sunt cerute în mod expres pentru autorizarea unor activități

Valabilitatea notificărilor sau a avizelor DSP poate fi verificată exclusiv de reprezentanții Direcției de Sănătate Publică sau de autorități de control abilitate, cum sunt inspectorii sanitari. Primăria, în procesul de acordare a autorizației de funcționare, poate solicita aceste documente, dar nu are competența legală de a le contesta sau interpreta conținutul acestora.

Este important de menționat că absența notificării sau a avizului DSP pentru activitățile care le impun poate atrage respingerea cererii de funcționare, dar interpretarea valabilității revine exclusiv instituției emitente – DSP.

7. Dovada îndeplinirii condițiilor si obligatiilor prevăzute de Legea nr. 212/2022

În primul rând, este important să clarificăm ce înseamnă „dovada îndeplinirii condițiilor”. Aceasta poate include:

• Certificatului de clasificare seismică emis de un expert autorizat;
• Declarației pe proprie răspundere că spațiul respectiv nu se află într-o clădire încadrată în clasa I sau II de risc seismic;
• Documentelor tehnice sau extraselor din baza de date a primăriei care atestă că imobilul nu face obiectul unor restricții de funcționare conform Legii nr. 212/2022.

Conform Legii nr. 212/2022, desfășurarea de activități economice în clădiri încadrate în clasa I de risc seismic este interzisă, iar în cele încadrate în clasa II poate fi restricționată, în funcție de natura activității și de gradul de expunere. Astfel, operatorii economici trebuie să depună documente care atestă în mod clar că spațiul folosit pentru desfășurarea activității nu se încadrează în clasele de risc menționate de lege.

În lipsa unei încadrări oficiale în clasa I sau II de risc seismic, autoritățile locale nu pot refuza în mod justificat eliberarea acordului de funcționare doar pe baza unor presupuneri sau evaluări informale. Actele emise de instituțiile competente constituie singurul temei legal pentru aplicarea restricțiilor prevăzute de lege.

În concluzie, primăria are un rol esențial în eliberarea acordului de funcționare, verificând dacă documentația depusă este completă, valabilă și conformă cu cerințele legale și regulamentare locale. Aceasta efectuează un control formal, asigurându-se că toate avizele și autorizațiile necesare emise de instituțiile competente sunt prezentate, fără a pune la îndoială valabilitatea sau conținutul lor. Primăria verifică corelarea documentelor cu activitatea desfășurată și respectarea criteriilor urbanistice, dar nu are competența de a contesta autorizațiile emise de alte autorități specializate, cum ar fi ISU, DSP sau DSVSA.

Astfel, atribuțiile primăriei se limitează la o verificare administrativă și la respectarea cadrului legal în procesul de autorizare.