Este încetățenită la nivel social părerea că bunurile comune ale foștilor soți se împart 50%-50%. Însă deseori la partaj rezultă cote diferite de contribuție și împărțirea jumătate-jumătate se răstoarnă.
Pentru determinarea cotelor cuvenite fiecărui soț, criteriul fundamental este acela al contribuției efective, ceea ce este de stabilit fiind aportul fiecărui soț la obținerea comunității și nu a fiecărui bun în parte, iar cotele de contribuție se stabilesc o singură dată, raportat la întreaga masa partajabilă și nu a fiecărui bun în parte. Este de reținut ca aceste cote de contribuție se determină în funcție de aportul de ordin material la achiziționarea bunurilor comune – indicate de nivelul veniturilor fiecăruia dintre soți, dar si pentru conservarea acestora, precum și munca prestată în gospodărie și cea depusă pentru creșterea copiilor.
De exemplu dacă un soț a avut un venit mai mare însă celălalt soț s-a ocupat de gospodărie și creșterea copiilor, într-adevăr împărțeala se va face în jurul a 50%-50%. Aceasta este situația clasică. Însă deseori, în practică, ne întâlnim cu situații substanțial diferite.
Un posibil exemplu ar fi îmbolnăvirea/accidentarea unui dintre soți, caz în care celălalt soț duce pe umeri întreaga povară de a aduce venituri în casă, de a plăti ratele de credit, de a avea grijă de copii, de casă și de soțul bolnav. (poate fi și un viciu – exemplu jocurile de noroc)
În astfel de cazuri, evident că împărțeala nu se va face la nivelul 50%-50%. Soțului care a contribuit mai mult la dobândirea și conservarea bunurilor comune i se va stabili o cotă de contribuție mai mare, prin urmare, îi va reveni mai mult la finalizarea partajului. ( 75% - 25% de exemplu)
După stabilirea cotei de contribuție, se vor forma loturile, urmând împărțeala efectivă.