Noutăți

Modificarea ordinului de protecție: nevoia constantă de tragedie pentru îmbunătățirea legii

Recent, redacția Recorder a publicat un material despre tragedia care a avut loc în județul Mureș, unde o mamă, în vârstă de 23 de ani, a fost ucisă cu toporul și apoi incendiată de către un bărbat care se afla sub imperiul unui ordin de protecție, emis în favoarea ei. Toate acestea s-au întâmplat cât timp tânăra se afla, pe hârtie, sub paza autorităților publice locale. Deși Anda și familia ei au solicitat, în mod repetat, sporirea protecției acordate, menționând amenințările constante cu moartea la care tânăra era supusă, autoritățile care trebuiau să o apere au dat dovadă doar de aroganță și indiferență. Desigur, pentru faptul că instituțiile statului nu și-au exercitat atribuțiile în mod corespunzător nu există niciun vinovat, în afară de victimă. Nu a fost înregistrată nicio demisie, nici măcar de onoare, practică oricum inexistentă în cercurile politice actuale.

În data de 01.10.2025 a fost înregistrată, pe rolul biroului permanent al senatului, o inițiativă legislativă pentru „modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice și a Legii nr. 26/2024 privind ordinul de protecție”. Inițiatorii proiectului doresc modificarea ori introducerea unor texte care, pe de o parte, să sporească drepturile victimei violenței domestice și, pe de altă parte, să înăsprească răspunderea agresorului. Mai multe detalii despre violența domestică puteți găsi aici.

Concret, în cazul în care proiectul va deveni lege:

• autoritățile administrației publice locale vor avea obligația de a contacta victima în termen de 3 zile de la emiterea ordinului de protecție, precum și la expirarea măsurilor de protecție, în vederea asigurării exercitării dreptului la informare;
• cu 14 zile înainte de expirarea ordinului de protecție, aceleași autorități vor avea obligația de a informa victima cu privire la posibilitatea acesteia de a solicita prelungirea măsurii;
• în cazul în care agresorul mai comite o faptă de agresiune în termen de 5 ani, ordinul de protecție va putea fi stabilit pe o durată de 24 de luni, față de cele 12 care constituie limita maximă în momentul actual;
• cererea victimei va putea fi depusă și în locul în care actele de violență au avut loc, nu doar în locul în care victima are domiciliul ori reședința;
• nu doar victima, dar și reprezentantul legal al acesteia, procurorul ori reprezentanții serviciilor sociale vor putea solicita prelungirea măsurilor dispuse prin ordinul de protecție.

În mod evident, propunerile de mai sus sunt binevenite, dar nu pot să nu mă gândesc la faptul că aceste modificări puteau fi aduse legilor respective chiar și fără decesul unei tinere mame. În plus, faptul că propunerea apare în momentul în care fapta ce a avut loc e încă în atenția publicului, fiind înregistrată, incidental desigur, în aceeași perioadă în care materialul redacției Recorder a fost publicat, poate trezi, în ochii unui observator cu un spirit prea critic, suspiciunea că propunerea legislativă este, de fapt, o încercare de a câștiga simpatie politică din rândul unei societăți încă mâhnite.

Plecând de la o asemenea imposibilă premisă, chiar și un cititor mai puțin sceptic nu poate să nu observe un anumit tipar: unele propuneri legislative nu apar decât după ce tragediile au avut loc, însă doar cu condiția ca ele să fi fost intens mediatizate. Cu titlu de exemplu enumerăm:

• modificările legislative intervenite ca urmare a incendiului de la Colectiv;
• modificările care poartă numele de „Legea Anastasia” și „Legea Vlad”, aduse Codului penal și Codului rutier, în urma unor accidente rutiere grave;
• recenta modificare – Legea Alexandra Ivanov (nu am aer!) – promulgată miercuri, 22 octombrie 2025, prin care spitalele sunt obligate să aibă butoane de panică, la dispoziția pacienților.

Cu privire la explozia recentă care a avut loc într-un bloc din cartierul Rahova, a cărei origine se crede să fi fost cauzată de nerespectarea unor anumiți parametri în momentul instalării conductei, pe lângă regretul față de viețile pierdute, se ridică două întrebări: (i) putea fi evitată o asemenea tragedie, dacă legea ar fi fost mai strictă, sau măcar corect aplicată? (ii) cine se va folosi de viețile pierdute pentru a câștiga voturi?