• (7 voturi)
  • 27/03/2021
  • 6767

În ce condiții se poate demite un primar?

În ultima perioadă circulă în mediul online mai multe petiții pentru demiterea primarului municipiului Timișoara. Fără a intra în discuția oportunității demiterii primarului, haideți să vedem ce presupune un asemenea demers din punct de vedere juridic.

Potrivit art. 162 din Codul administrativ:

„(1) Mandatul primarului încetează ca urmare a rezultatului unui referendum local având ca obiect demiterea acestuia, conform procedurii prevăzute la art. 144 şi 145, care se aplică în mod corespunzător.
(2) Referendumul pentru încetarea mandatului primarului se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de locuitorii comunei, orașului sau municipiului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivității locale sau a neexercitării atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului.
(3) Cererea cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul nașterii, seria şi numărul buletinului sau ale cărții de identitate şi semnătură olografă ale cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului.
(4) Organizarea referendumului trebuie să fie solicitată, în scris, de cel puţin 25% dintre locuitorii cu drept de vot înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau reședința în unitatea administrativ-teritorială. Acest procent trebuie să fie realizat în fiecare dintre localitățile componente ale comunei, orașului sau municipiului”.

Art. 144 din Codul administrativ stabilește că:

„(1) Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat în condiţiile legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau reședința în unitatea administrativ-teritorială.
(2) Cererea cuprinde motivele ce au stat la baza acesteia, numele şi prenumele, data şi locul nașterii, seria şi numărul buletinului sau ale cărții de identitate şi semnătura olografă ale cetăţenilor care au solicitat organizarea referendumului”.

Iar conform art. 145 din același Cod:

„(1) Cheltuielile pentru organizarea referendumului local se suportă din bugetul unității administrativ-teritoriale.
(2) Referendumul local este organizat de către o comisie numită prin ordin al prefectului, compusă dintr-un reprezentant al prefectului, câte un reprezentant al primarului, al consiliului local şi al consiliului județean şi un judecător de la judecătoria în a cărei rază teritorială se află unitatea administrativ-teritorială în cauză. Secretariatul comisiei este asigurat de instituția prefectului.
(3) Referendumul local este valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din numărul total al locuitorilor cu drept de vot înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau reședința în unitatea administrativ-teritorială. Activitatea consiliului local încetează înainte de termen dacă s-au pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate, iar rezultatul referendumului a fost validat în condiţiile legii”.

Așadar care ar putea fi motivele care să stea la baza unui astfel de demers?

Art. 162 alin. (2) din Codul administrativ vorbește despre nesocotirea de către primar a intereselor generale ale colectivității locale sau a neexercitării atribuțiilor ce îi revin, potrivit legii, inclusiv a celor pe care primarul este chemat să le exercite în calitatea sa de reprezentant al statului. Cu alte cuvinte, nu e suficient să nu-ți placă de el.

Ar putea constitui astfel de motive care intră în sfera art. 162: suspendarea nejustificată a bunului mers al unor servicii publice locale; întreruperea nejustificată a unor multiple lucrări publice în desfășurare, inclusiv prin utilizarea abuzivă a denunțării sau rezilierii unilaterale a unor contracte administrative; convocarea voit neregulată a consiliului local, cu punerea acestuia în imposibilitatea de a-și exercita propriile atribuții, respectiv de a adopta hotărâri, în condițiile legii; periclitarea dezvoltării urbane ori întârzierea vizibilă a acesteia; proiectarea sau executarea defectuoasă a bugetului public local; refuzul repetat de a executa hotărâri ale consiliului local; lipsirea de prerogative a serviciilor din cadrul aparatului propriu de specialitate, prin crearea unor structuri paralele, eventual gestionate de entități economice private; asocierea primarului în activități nedemne, imorale sau care sunt de natură să trezească oprobiul public ori să declanșeze scandal public; refuzul de a-și exercita atribuțiile sau acumularea unor întârzieri mari, nejustificate în soluționarea cererilor (petițiilor) care îi sunt adresate; lipsa de transparență în gestiunea proprietății publice a unității administrativ-teritoriale conduse sau a fondurilor publice de care dispune, în calitate de ordonator de credite; multiple abateri de la disciplina financiară, reținute ca atare prin acte de control ale Curții de Conturi; nerealizarea veniturilor publice, consecință a unei atitudini de dezinteres față de această atribuție; refuzul repetat de a-și îndeplini atribuțiile, respectiv de a face posibilă funcționarea serviciilor de care răspunde și implicit de a bloca realizarea competenței instituției primarului sau a capacității juridice de drept public a unității administrativ-teritoriale pe care acesta o conduce.

Rolul prefectului în această procedură.

Prefectul are obligația de a organiza referendumul solicitat dacă sunt întrunite următoarele condiții:
a) existența unei cereri în care să fie indicate motivele care ar justifica organizarea unui referendum pentru încetarea prematură a mandatului primarului;
b) dovada susținerii cererii de cel puțin 25% din numărul de cetățeni cu drept de vot, domiciliați în unitatea administrativ-teritorială în care a fost ales respectivul primar, dovadă care se face cu listele de susținători ai cererii de organizare a referendumului, cu indicarea în clar a numelui şi prenumelui, a datei şi locului de naștere, a seriei şi a numărului buletinului sau a cărții de identitate şi semnătura olografă a fiecărui cetățean care solicită organizarea referendumului pentru încetarea prematură a mandatului primarului;
c) existența unor dovezi care să ateste fapte imputabile primarului (multiple hotărâri judecătorești de anulare a actelor emise de acesta sau de obligare la emiterea unor acte pe care el a refuzat să le emită; dovezi referitoare la organizarea defectuoasă a serviciilor publice organizate în subordinea sa, dovezi care pot îmbrăca forma unor înscrisuri ce emană din aparatul propriu de specialitate a primarului, a unor înscrisuri asumate prin subsemnare de către primar, a unor declarații autentice, pe propria răspundere, a celor care au suferit de pe urma organizării și/sau funcționării deficitare a serviciilor publice etc.

Prefectul poate refuza organizarea referendumului în una sau mai multe din următoarele situații:
- el constată faptul că în cuprinsul cererii de organizare a referendumului nu sunt indicate motivele pe care această cerere se sprijină;
- el constată că cererea nu este însoțită de înscrisurile din care să rezulte că o astfel de cerere este susținută de cel puțin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot (înscriși în Registrul electoral cu domiciliul sau reședința în unitatea administrativ-teritorială) și cu datele de identificare indicate mai sus;
- el constată că cererea nu este însoțită de dovezile pe care se sprijină.

Important - prefectul nu se poate erija în judecător și nu poate cântări temeinicia dovezilor pe care se sprijină cererea de organizare a referendumului în scopul încetării premature a mandatului primarului, adică nu poate stabili dacă aceste dovezi fac sau nu dovada nesocotirii de către primar a intereselor generale ale colectivității locale ori a neexercitării atribuțiilor cei îi revin acestuia. El verifică doar îndeplinirea formală a condițiilor.

Potrivit art. 2 al. 1 din Constituția României, suveranitatea aparține poporului, care o exercită prin organele sale reprezentative sau prin referendum. Prefectul, numit de Guvern și nu ales de popor, nu poate împiedica exercițiul acestui drept constituțional fundamental în situația în care sunt întrunite formal condițiile prevăzute de lege.

Refuzul prefectului de a crea condițiile necesare organizării referendumului solicitat, respectiv de a emite ordinul de numire a comisiei de organizare a referendumului, așa cum îi cere art. 145 alin. (2) din Codul administrativ, conferă celor interesați dreptul de a se adresa instanței de contencios administrativ, cu o acțiune în obligarea prefectului la emiterea mai sus arătatului ordin și, implicit, la crearea condițiilor de organizare a referendumului pentru încetarea prematură a mandatului primarului. De asemenea, un astfel de refuz poate îmbrăca forma infracțiunii de abuz în serviciu.

Cu privire la cvorumul necesar și votul majoritar: un asemenea referendum va fi valabil dacă s-au prezentat la urne cel puţin 30% din numărul total al locuitorilor cu drept de vot înscriși în Registrul electoral, cu domiciliul sau reședința în unitatea administrativ-teritorială, iar mandatul primarului va înceta prematur dacă s-au pronunţat în acest sens cel puţin jumătate plus unu din numărul total al voturilor valabil exprimate.

Aparent, matematic vorbind, nu e chiar atât de greu de provocat încetarea prematură a mandatului primarului. Să presupunem că 30% din numărul total al locuitorilor cu drept de vot reprezintă 60.000 de locuitori ai unui oraș, locuitori care se prezintă la urne. Dacă 30.001 din aceștia din urmă se exprimă în favoarea încetării premature a mandatului primarului, respectivul primar este demis. În practică, nici ușor nu e.