• (7 voturi)
  • 13/02/2021
  • 1242

Căsătoriile gay devin posibile și la noi

În timp ce lumea se concentrează pe subiectul pensiilor speciale, cel al depolitizării sau alte „priorități” false, căsătoriile gay devin posibile și la noi, în mod indirect, ca efect al unei recente decizii CEDO. În media nu prea veți vedea acest titlu direct deoarece „agită spiritele” dar în realitate exact asta se întâmplă. Probabil vor evita pe cât posibil subiectul, încâlcindu-l în sofisme, până când nu se va mai putea evita.

Potrivit articolului 259 din Codul civil „căsătoria este uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie, încheiată în condițiile legii”. Ai zice că totul e clar dar te-ai hazarda. Potrivit articolului 48 din Constituția României „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți...”. În fine, conform articolului 4 din Codul civil „în materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și celelalte tratate la care România este parte”. Pe scurt, dreptul european și drepturile omului, așa cum sunt ele dezvoltate prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, sunt prioritare față de dreptul nostru intern.

Să vedem ce zice CEDO. Printr-o hotărâre pronunțată la 19.01.2021, CEDO condamnă România din cauza absenței unei proceduri clare și previzibile pentru recunoașterea juridică a identității de gen care să permită schimbarea sexului și, prin urmare, a prenumelui sau a codului numeric personal, în documente oficiale, de o manieră transparentă și accesibilă. Această știre o puteți vedea mai peste tot, de exemplu aici sau aici, dar nu o traduce nimeni cu adevărat.

Scurte și clare explicații – să îi luăm ca protagoniști pe Ion și Gheorghe din celebrele noastre bancuri tradiționale. Dacă Ion vrea să îl ia în căsătorie pe Gheorghe, nu poate că nu-i dă voie legea. Ion trebuie să devină femeie ca să-l ia pe Gheorghe în căsătorie. Astfel, dragostea fiind mare, Ion dă autoritățile locale în judecată și cere să devină Ioana pentru că el se simte Ioana „pe interior” și să i se dea carte de identitate de femeie, cu sex feminin, CNP începând cu 2 etc (potrivit articolului 100 din Codul Civil „anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive”).

Judecătorul, în mod corect după părerea mea, îi cerea să demonstreze că el de fapt e Ioana și nu Ion. Cea mai solidă garanție că Ion se simte într-adevăr Ioana pe interior era operația de schimbare a sexului biologic – adică o garanție a sincerității că el într-adevăr se simte Ioana. Altfel spus, nu era de ajuns ca Ion să pretindă că e femeie „la el în suflet” ci trebuia să chiar devină Ioana biologic înainte să își poate schimba actele oficiale și să devină o persoană de sex feminin recunoscută de autoritățile statului. Odată devenit Ioana biologic, își putea schimba și actele și îl putea lua în căsătorie pe Gheorghe.

CEDO, îmbrățișând ideologia de gen – o reală cutie a Pandorei pentru mulți ani de acum înainte, scoate din joc operația de schimbare a sexului biologic, adică Ion poate deveni Ioana doar pentru că așa se simte. Obligarea lui Ion la operație de schimbare de sex, ca și o garanție-probă a identității lui interioare, încalcă dreptul la viață privată și autonomia personală în viziunea CEDO.

Așadar, Ion al nostru nu mai trebuie să demonstreze în vreun fel că se simte Ioana, nu mai e nevoie de o garanție a sincerității, e suficient să o spună. În felul acesta, fie că Ion se simte cu adevărat sau nu Ioana în sufletul său, acum are o pârghie ca să-l ia pe Gheorghe în căsătorie mai rapid. Iar căsătoria lor nu va fi una gay pentru că Ion va deveni Ioana în acte, deci căsătoria va fi între un bărbat și o femeie. Ați înțeles cum vine? (probabil că și procedura de modificare a actelor de stare civilă se va simplifica pe viitor și va fi înlăturată necesitatea unei hotărâri judecătorești)   

Dacă ar fi să iau o poziție aș zice așa – nu sunt de plano împotriva căsătoriilor între persoane de același sex. Dacă o persoană are o orientare sexuală sinceră și autentică către persoane de același sex, intră într-o relație cu o persoană de același sex iar relația este guvernată de sentimente sincere, atunci acea persoană nu ar trebui nici discriminată, nici batjocorită, nici vindecată de ceva (dacă nu crede că are vreo problemă) ci pur și simplu acceptată. Homosexualismul și lesbianismul au apărut înaintea religiilor – o logică simplă ne spune că religiile au luptat împotriva lor, deci trebuiau să fi existat dinainte sau cel puțin concomitent. Și bine au făcut că au luptat și că luptă. Astfel s-a păstrat un echilibru în lume. De ce toate religiile lumii au ales să lupte cu ele și să le considere patimi? Aceasta e întrebarea de 100 de puncte al cărei răspuns ar trebui fiecare să-l căutăm.

În schimb cu ideologia de gen am o problemă, una mare. Și am încă una și mai mare cu pretinsa „educație sexuală” care se vrea a fi introdusă în școli, iar problema nu este una doar teoretică, principială, ci una cât se poate de practică, văzând ravagiile făcute de această „educație sexuală” în țările în care a fost deja introdusă. Dar despre acestea într-un viitor articol.   

Mic sfat de încheiere – știu că mulți dintre voi simțiți că ceva nu e în ordine cu direcția în care mergem în numele „progresismului”, vreți să combateți, să echilibrați balanța dar nu știți exact cum și atunci vă agățați de preceptele religiei ca o ultimă salvare deși poate mulți v-ați pierdut încrederea și în biserică. Studiați puțin sofismul și construcțiile sofistice, erorile de logică voite, asta vă va da acces la armele celeilalte tabere (ca să nu mai mergeți la război cu argumente „medievale”). Combinate cu Arta Războiului (Sun Tzu) pot deveni arme veritabile. Ironic, principiul egalității armelor provine tot de la CEDO.

Ultima modificare 13/02/2021