• (19 voturi)
  • 14/07/2020
  • 413

Contractul de credit – comisioane și dobânzi abuzive

Clauzele abuzive din contractele de credit sau din alte contracte, cum ar fi cel privind furnizarea serviciilor de telefonie mobilă, au făcut obiectul a numeroase litigii de-a lungul ultimilor ani. Există mii de litigii în acest domeniu pe rolul instanțelor naționale și, cel mai probabil, alte mii care vor urma.

Pe înțelesul tuturor, clauzele abuzive în contractele dintre profesioniști și consumatori sunt acele clauze care nu au fost negociate direct ci au fost impuse de către profesioniști (bănci, operatori de telefonie mobilă etc) ca fiind așa-zise ”clauze standard” și care creează un dezechilibru contractual semnificativ în favoarea profesioniștilor. Acest lucru este, cu predilecție, posibil în țara noastră deoarece consumatorii nu își cunosc drepturile și ezită să acționeze băncile în instanță, iar băncile profită de poziția lor de putere față de un simplu consumator, mărind în mod abuziv povara financiară pe care acesta trebuie să o suporte.

O parte din consumatorii supuși unor practici abuzive au ales să demareze litigii împotriva băncilor și au avut câștig de cauză în proporție covârșitoare (acele mii de litigii menționate mai sus sunt o mică parte din totalul consumatorilor ”chinuiți” în realitate prin clauze abuzive). Credem cu fermitate că, atunci când majoritatea consumatorilor se vor ”răzvrăti” împotriva acestor practici abuzive, ele vor dispărea.

Fără a intra prea mult în limbajul juridic de specialitate, trebuie precizat că sediul materiei privind clauzele abuzive se regăsește în Legea nr. 193/2000, Directiva Europeană 93/13/CEE și OUG 50/2010 în cazul contractelor de credit.1  Deși OUG 50/2010 a setat anumite limite și a ”curățat” contractele de credit de multe clauze abuzive, multe contracte încă în derulare sunt încheiate înainte de apariția ordonanței sau, în cazul unor credite rambursate deja integral, comisioanele și dobânzile abuzive plătite de consumatori de-a lungul rambursării au rămas în posesia profesioniștilor și ar trebui recuperate.

Astfel, în cazul existenței unor clauze abuzive, în funcție de momentul demarării litigiului, distingem 2 situații:

    a) contractul de credit este încă în desfășurare – trebuie să vă adresați unui avocat pentru identificarea clauzelor abuzive și demararea litigiului. Clauzele abuzive privesc, în principal, comisioane pe care nu ar trebui să le achitați și care ar trebui returnate dacă au fost plătite, precum și o dobândă variabilă însoțită de un mod netransparent de stabilire. Clauzele găsite ca fiind abuzive vor fi anulate de către instanța de judecată iar contractul de credit va continua fără plata comisioanelor abuzive sau a dobânzii excesive.

    b) creditul a fost rambursat și contractul închis – dacă vă aflați în termenul de prescripție de 3 ani de la închiderea contractului de credit, încă vă puteți recupera valoarea comisioanelor plătite nelegal în baza unor clauze abuzive. În acest caz instanța va anula clauzele abuzive și dispune repunerea părților în situația anterioară, adică restituirea sumelor încasate abuziv de către bancă.

Așadar, atât în cazul în care contractul de credit este în desfășurare cât și în cazul în care creditul a fost rambursat integral cu mai puțin de 3 ani în urmă, vă puteți adresa unui avocat pentru identificarea clauzelor abuzive și recuperarea sumelor achitate în temeiul unor clauze abuzive.

Iată câteva exemple de clauze abuzive însoțite de motivarea instanțelor:

1. Comisionul de administrare credit sau de monitorizare credit

”Clauza privind comisionul de administrare este abuzivă în sensul art. 4 al. 1 și 6 din Legea nr. 193/2000, deoarece, pe de o parte, pentru acordarea creditului se percep două costuri (fără ca distincția dintre acestea să fie exprimată în mod clar și inteligibil), iar, pe de altă parte, față de valoarea comisionului de administrare pe toată durata contractului, s-a creat, în detrimentul intimaților consumatori și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.” 2

”În ceea ce privește comisionul de administrare calculat la valoare inițială a creditului, trebuie remarcat că singurul aspect care poate fi considerat ca fiind exprimat într-un limbaj clar și inteligibileste cel legat de faptul că împrumutații își asumă obligația de a plăti o sumă al cărei cuantum este determinabil. Or, așa cum s-a reținut în precedent, limbajul clar și inteligibil nu presupune o exprimare corectă exclusiv din punct de vedere morfologic și semantic, ci implică decelarea facilă și neechivocă a prestațiilor reciproce asumate de părți.

În speță, ceea ce face ca prevederea referitoare la comisionul de administrare să fie ambiguă este omisiunea totală a descrierii prestației la care se obligă banca și pentru care percepe acest comision, precum și omisiunea de a preciza motivul pentru care comisionul se calculează la soldul inițial al creditului, deși acest sold este în permanentă descreștere.” 3

În esență, atât comisionul de acordare credit cât și comisionul de administrare/monitorizare credit au fost, în repetate rânduri, găsite ca fiind abuzive și ca reprezentând, de fapt, o dobândă suplimentară mascată.

2. Comisionul de risc sau de urmărire riscuri

”Banca a încercat să justifice în ce ar consta contraprestația sa legată de perceperea acestui comision, însă nu a reușit să clarifice de ce costurile legate de acordarea, administrarea și monitorizarea creditului, precum și beneficiul pe care și l-a propus nu pot fi acoperite doar prin perceperea dobânzii.” 4

”Art. 4 al. 2 din Legea nr. 193/2000 a instituit o prezumție a lipsei negocierii în cazul clauzelor preformulate și, cum clauza referitoare la comisionul de risc are un caracter preformulat, lipsa negocierii este, așadar, prezumată. De asemenea, cunoașterea de către împrumutat a clauzei contestate la momentul încheierii contractului nu  este suficientă pentru a înlătura lipsa negocierii, în condițiile în care acesta, neavând posibilitatea de a influența conținutul respectivei clauze, putea doar să refuze încheierea contractului. Or, tocmai această situație de abuz de putere dominantă și de necesitate pentru consumator de a accepta condițiile impuse de profesionist a impus adoptarea legislației în materia protecției consumatorului.” 5

3. Modificarea dobânzii – dobânda variabilă

Clauzele de acest tip se întâlnesc sub diverse forme însă esența lor este aceeași – conferă băncii posibilitatea ca, pe parcursul derulării creditului, să modifice sau să stabilească valoarea dobânzii după criterii mai mult sau mai puțin transparente.

Trebuie precizat și că, începând cu 2008, prevederi legale suplimentare în materie se regăsesc și în O.G. nr. 21/1992 așa cum a fost modificată:

Art. 91
(1) În cazul serviciilor financiare, consumatorul are dreptul de a fi informat în mod corect, încă din faza precontractuală, asupra tuturor condiţiilor contractuale.
(2) La solicitarea unei oferte de credit, furnizorul de servicii financiare are obligaţia de a oferi gratuit consumatorului, pe hârtie sau pe alt suport durabil, un grafic de rambursare ori alt document care să menţioneze costurile totale ce vor fi suportate de consumator şi un exemplar al proiectului contractului de credit.
Art. 92
(1) Orice formă de publicitate referitoare la contractele de credit care indică o rată a dobânzii sau orice alte cifre referitoare la costul creditului pentru consumator va cuprinde următoarele informaţii standard, prin intermediul unui exemplu reprezentativ:
a) rata dobânzii aferente creditului, fixă şi/sau variabilă, împreună cu informaţii privind orice costuri incluse în costul total al creditului pentru consumator;
b) valoarea totală a creditului;
c) dobânda anuală efectivă, conform prevederilor legale specifice;
d) durata contractului de credit;
e) valoarea totală plătibilă de consumator.
(2) În orice formă de publicitate, informaţiile referitoare la costuri vor fi scrise vizibil şi uşor de citit, în acelaşi câmp vizual şi cu caractere de aceeaşi mărime.
(3) În cazurile în care, pentru acordarea creditului, consumatorul este obligat să încheie un contract de asigurare, se va menţiona acest lucru în publicitate.
Art. 93
În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligaţi să respecte următoarele reguli:
a) contractele vor fi redactate în scris, vizibil şi uşor de citit, cu o mărime a fontului utilizat de minimum 10, pe hârtie sau pe alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părţi. Culoarea de fond a hârtiei pe care este redactat contractul trebuie să fie în contrast cu cea a fontului utilizat;
b) dobânzile, precum şi toate comisioanele, taxele, tarifele, spezele bancare sau orice alte costuri aferente acordării şi derulării contractului, respectiv aferente unor servicii în privinţa cărora consumatorul nu dispune de libertate de alegere vor fi menţionate în contract, fără a se face trimiteri la condiţii generale de afaceri ale furnizorului de servicii financiare, lista de tarife şi comisioane sau orice alt înscris;
c) în situaţiile în care există drept de rambursare anticipată, comisionul de rambursare anticipată a creditului se determină în strânsă legătură cu pierderile creditorului aferente rambursării anticipate şi nu trebuie să constituie un obstacol disproporţionat în exercitarea dreptului consumatorului de a rambursa anticipat creditul;
d) în contractul de credit/depozit se vor menţiona şi costurile de administrare, de retragere numerar şi/sau de depunere numerar aferente contului curent, care cad în sarcina consumatorului, dacă furnizorul de servicii financiare percepe astfel de comisioane. Costurilor aferente contului curent menţionate mai sus nu le sunt aplicabile prevederile lit. e);
e) fără a prejudicia prevederile privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului:
1. se interzice majorarea comisioanelor, taxelor, tarifelor, spezelor bancare sau a oricăror altor costuri menţionate în contract;
2. se interzice introducerea şi perceperea de noi taxe, comisioane, tarife, speze bancare sau orice alte costuri care nu au fost menţionate în contract;
f) în contract se va menţiona tipul de dobândă, variabilă şi/sau fixă, iar dacă dobânda este fixă numai pentru o anumită perioadă, aceasta va fi precizată cu exactitate;
g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:
1. variaţia ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voinţa furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuaţiile unor indici de referinţă verificabili, menţionaţi în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;
2. dobânda poate varia în funcţie de dobânda de referinţă a furnizorului de servicii financiare, cu condiţia ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv şi să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;
3. formula după care se calculează variaţia dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicităţii şi/sau a condiţiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât şi în cel al reducerii acesteia;
h) sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator;
i) orice notificare cu privire la modificarea conţinutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 30 de zile înainte de intrarea acesteia în vigoare. Consumatorul are la dispoziţie un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opţiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiţii. Neprimirea unui răspuns din partea consumatorului în termenul menţionat anterior nu este considerată acceptare tacită;
j) pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, conform condiţiilor contractuale, furnizorul de servicii financiare este obligat să notifice consumatorul, în funcţie de opţiunea scrisă a acestuia, exprimată în contract, prin una sau mai multe metode: scrisoare recomandată, e-mail, sms, şi va pune la dispoziţia acestuia un nou grafic de rambursare;
k) furnizorul de servicii financiare va lua toate măsurile necesare pentru a efectua repararea în termen de maximum 15 zile a eventualelor prejudicii cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract şi va face dovada demersurilor întreprinse în acest sens;
l) contractul de credit va conţine obligatoriu o prevedere prin care consumatorul să fie atenţionat despre raportarea la Biroul de Credit, Centrala Riscurilor Bancare şi/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor scadente, dacă există această obligaţie de raportare;
m) la încetarea contractului, inclusiv prin ajungere la termen, reziliere sau denunţare unilaterală din partea consumatorului, furnizorul de servicii financiare va oferi gratuit consumatorului un document care să ateste faptul că au fost stinse toate obligaţiile dintre părţi. Totodată, se vor închide şi conturile aferente serviciului financiar de bază furnizat, fără a fi necesară depunerea unei alte cereri de către consumator şi fără plata unor costuri suplimentare. Contul nu va fi închis în situaţia în care acesta este poprit sau indisponibilizat, conform legii, pentru îndeplinirea de către consumator a unor obligaţii asumate faţă de furnizorul de servicii financiare însuşi sau faţă de terţi.

Iată și extrase din jurisprudența instanțelor în materie:

”Dezechilibrul creat între drepturile și obligațiile părților, în defavoarea consumatorilor, este semnificativ, deoarece, pe de o parte, lasă doar la aprecierea profesionistului stabilirea părții variabile din dobândă, ca parte care, prin evoluția în timp, poate duce la mărirea semnificativă a costului împrumutului, iar, pe de altă parte, s-a și dovedit că interpretarea dată de către bancă acestei clauze nu a dus niciodată la micșorarea dobânzii ci doar la mărirea ei.” 6

”În speța dedusă judecății, majorarea dobânzii de la 9,95% la 20%, fără prezentarea unor elemente de identificare a cauzei ce a determinat această creștere debitorului obligației de plată, creează în favoarea acestuia posibilitatea invocării caracterului abuziv al clauzelor contractuale care prevăd aplicarei unei dobânzi variabile și dreptul băncii de a modifica dobânzile și/sau comisioanele.” 7

Exemplele ar putea continua dar ideea sperăm că s-a transmis deja – justiția din țara noastră, în ciuda încrederii scăzute de care ”se bucură” din partea populației, chiar funcționează. Însă pentru ca justiția să funcționeze, consumatorii abuzați trebuie să reacționeze și să aducă respectiva problemă în fața judecătorilor.

-------------------------------------------------------

1  Legea 77/2016 privind darea în plată a bunurilor imobile pentru stingerea obligațiilor asumate prin credite, cu modificările recente, va fi analizată într-un alt articol.
2  Înalta Curte de Casație și Justiție – Decizia 302/2014
3  I.C.C.J. – Decizia 2123/2015
4  I.C.C.J. – Decizia 3661/2014
5  I.C.C.J. – Decizia 2896/2014
6  I.C.C.J. – Decizia 3661/2014
7  I.C.C.J. – Decizia 3193/2013

 

Ultima modificare 14/07/2020