Scris de
  • (13 voturi)
  • 23/04/2020
  • 662

Șomaj tehnic și telemuncă în contextul COVID-19

Pentru un avocat specializat în dreptul muncii, perioada ulterioară decretării stării de urgență pe teritoriul României a fost una încărcată. Șomajul tehnic, alături de telemuncă, au fost soluțiile abordate de majoritatea angajatorilor din țară în această perioadă. Șomajul tehnic și telemunca nu sunt instituții noi, însă, în contextul pandemiei COVID-19, au suferit unele modificări aduse prin reglementări recente.

Astfel, pe înțelesul tuturor, șomajul tehnic reprezintă întreruperea sau reducerea temporară a activității, fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare. Cu alte cuvinte, raportul angajator-salariat se păstrează, dar angajatorul nu mai are ce să îți dea să lucrezi din cauza reducerii sau suspendării activității. În acest fel preferă să te mențină ca angajat până când situația va reveni la normal și va avea ce să îți ofere de lucru. Diferența între șomaj și șomaj tehnic este evidentă, în primul caz nu ești angajat pe când în cazul șomajului tehnic îți păstrezi calitatea de angajat și ai dreptul la o indemnizație.

În mod normal, excluzând starea de urgență, angajatorul care te trimite acasă în șomaj tehnic îți plătește 75% din salariu până când te va rechema la muncă. Este, practic, atât o soluție pentru angajator de a-și păstra angajații până la îmbunătățirea situației economice cât și pentru angajat de a putea supraviețui acestei perioade prin indemnizația pe care o primește.

Dar, în contextul COVID-19, indemnizația nu mai este plătită de angajator ci de statul român. Astfel, pe durata stării de urgență, guvernul și-a luat angajamentul să plătească cei 75% din salariu, însă, atenție, nu mai mult de 75% din salariul mediu brut pe economie, adică undeva pe la 4.000 lei. Pe românește, dacă salariul tău este de 8.000 lei, nu vei primi 75% din acest salariu ci doar 4.000 lei. Aceste obligații incumbă statului strict pe perioada stării de urgență, iar în practică, banii ajung destul de târziu la oamenii aflați în șomaj tehnic, situație explicată și de numărul mare al acestora.

Inițial, doar business-urile care au fost închise prin ordonanțe militare (saloanele de înfrumusețare, restaurantele etc) puteau beneficia de aceste măsuri, pentru alte categorii de business (comerț, construcții etc) existând niște condiții, respectiv încasările pe luna martie să fie cu 25% mai mici decât media pe lunile ianuarie și februarie 2020 și să fi obținut certificatul pentru situații de urgență. La momentul actual și aceste business-uri își pot trimite angajații în șomaj tehnic dacă întâmpină dificultăți financiare și li se reduce activitatea, fără a mai fi aplicabile condițiile de mai sus.

Pe de altă parte, salariații care prestează telemuncă sau muncă la domiciliu se pot considera categoria norocoasă. În cazul lor, angajatorul le plătește în continuare salariul prevăzut în contractul individual de muncă. Telemunca, reglementată prin Legea nr. 81/2018, reprezintă forma de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, își îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor.
În mod teoretic, locul de unde se prestează telemunca nu trebuie să fie neapărat domiciliul, poate fi orice loc convenit de salariat împreună cu angajatorul și prevăzut în contractul individual de muncă. Însă, în contextul pandemiei, al stării de urgență și al ordonanțelor militare, cam toți trebuie să stăm acasă.

Prin urmare, nu putem decât să sperăm la o relaxare treptată a măsurilor restrictive în lunile care urmează și o revenire, înceată după părerea mea, la normalitate.